* O instituţie de învăţământ din Galaţi, dotată ca o şcoală din Occident *
Dacă Guvernul nu dă şi nici nu are de unde să dea, şcolile au învăţat să se gospodărească singure. Unii directori au pus atâta pasiune în a-şi amenaja instituţia, încât şcolile lor au depăşit cu mult nivelul mediu de dotare asigurat de Ministerul Educaţiei.
Un exemplu este Şcoala Nr. 29 „Sf. Ana”, care, deşi funcţionează într-un cartier relativ mărginaş al Galaţiului, are atitudinea unei şcoli de centru. Tâmplăria cu geamuri termopan, tabla interactivă sau calculatoarele nu mai sunt chiar noutăţi.
Cele mai noi dotări sunt aparatele de aer condiţionat din sălile de clasă, bune şi vara, şi iarna. Nu puţin i-ar lipsi să semene cu o şcoală din Europa de Vest.
Un aparat de aer condiţionat la 50 de elevi
La această instituţie învaţă aproape 1.000 de elevi. Dincolo de faptul că este una dintre cele mai mari şcoli gimnaziale din oraş, este şi una dintre cele mai bine cotate din Galaţi, ţinând cont de rezultatele elevilor la concursuri şi la admiterea la liceu.
Conducerea şcolii pare că a ţinut în mod dinadins să le asigure unora dintre cei mai buni elevi din oraş cele mai bune condiţii de studiu. Lor şi celor aproximativ 70 de cadre didactice şi didactice auxiliare. Toate cele 25 de săli de clasă au asigurate cablu de internet, conectare la priză şi tablă interactivă de culoare albă.
Aproape toate sălile au în dotare un calculator şi un aparat multifuncţional (imprimantă, copiator, scanner). Câteva deţin şi videoproiectoare, utile în activităţile complexe cu elevii. Pe hol, la cele trei etaje, se asigură monitorizare video.
Cele mai de fiţe utilităţi sunt, însă, aparatele de aer condiţionat, montate în 19 săli de clasă, precum şi în laboratoare, în special în spaţiile unde, în mai şi iunie, în ultimele săptămâni de şcoală, soarele dă bătăi de cap. Ba, aparatele îşi dovedesc eficienţa chiar şi la sfârşitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie, când nu se îndură nimeni să încălzească şcolile.
Sprijinul comunităţii
Directoarea Cătălina Caragea (FOTO 2) nu ştie exact câţi bani au înghiţit toate utilităţile, în decurs de 2-3 ani. Cert este că, în lipsa fondurilor extrabugetare, obţinute din închirierea unor spaţii din şcoală, şi fără sponsorizări sau fără sprijinul părinţilor interesaţi de modernizarea şcolii, instituţia ar fi rămas cum ar fi vrut ministerul. Adică fără nimic din toate acestea.
