Toţi copiii îl aşteaptă pe moşul. În afară de moşul cel bun şi încărcat de cadouri, creştinii ortodocşi au şi alte tradiţii prin care aşteaptă naşterea Domnului. Specifică mai ales zonei Moldovei este tradiţia coacerii turtelor sau a scutecelor Domnului în apropierea Crăciunului. Conform site-ului www.gastrowiki.ro, dincolo de semnificaţia religioasă a acestui preparat se află un "dulce" aparent modest dar cu un gust remarcabil. Aroma placută a nucilor uşor rumenite şi fin măcinate se combină cu gustul cojii de lămâie proaspăt şi fin rasă, cu vanilia şi cu dulceaţa zahărului. Este un preparat specific Moldovei, care se împarte în Ajunul Crăciunului alături de fructe, sarmale de post sau mâncare de prune. Tradiţional se folosesc foi de plăcintă foarte subţiri, preparate în casă, tăiate în bucăţi potrivite şi uscate pe plită sau pe dosul tăvii de la aragaz. Foile înmuiate se aşează în straturi în tavă. Între straturi se presară alternativ zăhar tos sau nucă măcinată. Deasupra se presară nucă măcinată. Siropul se reîncălzeşte de câte ori este nevoie, astfel încât să fie mereu fierbinte.
Conform blogului datinisitraditii.wordpress.com, începând cu Ignatul şi sfârşind cu zilele Crăciunului, prin alte părţi începând cu zilele Crăciunului, iar prin altele obişnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, există obiceiul ca flăcăii să umble cu ţurca, capra sau brezaia. Ca şi la celelalte jocuri cu măşti practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, şi în jocul caprei şi-au făcut loc, pe lângă măştile clasice (capra, ciobanul, ţiganul, butucarul), măştile de draci şi moşi care, prin strigăte, chiote, mişcări caraghioase, măresc nota de umor şi veselie, dând uneori o nuanţă de grotesc.
Jocul “caprei” (uciderea, bocirea, înmormântarea, învierea) a fost la origine, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare, jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor - invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul “caprei”.
Obiceiul pare că îşi are originea în cele ale romanilor şi elinilor: fie în jocurile şi cântecele desfăşurate în jurul altarelor păgâne de preoţii sau cântăreţii travestiţi în dobitoace cu ocazia sărbătorilor date pentru cinstea zeilor, ori în versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie în amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor păsări răpitoare.
Superstiţii româneşti de Crăciun
Tradiţiile româneşti sunt pline de superstiţii. Şi în cazul Crăciunului, sărbătoarea aduce în faţă multe obiceiuri, cel puţin ciudate. Iată câteva dintre ele: în ajun de Craciun, oamenii îşi iau de la vecini tot ce-au dat cu împrumut, spre a avea toată avuţia în gospodărie. Femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa de spălat, spre a fi în anul ce vine mai frumoase şi bogate. Gospodarii, în ajunul Crăciunului, pun mâna pe toate uneltele din curte, ca să le poată folosi cu spor în anul următor. Cu o zi înainte de Crăciun se pune o potcoavă într-o căldare cu apă. Stăpânul casei bea primul, apoi o dă vitelor, ca să fie tari ca fierul. La Crăciun, pâinea se aşează pe masă, să vină belşugul, şi tot în acelaşi scop, sub faţa de masă se pune pleavă de grâu. În ajun se pregătesc 12 feluri de mâncare în amintirea „Cinei cea de taină“ - Iisus şi 12 apostoli. Gospodarii stau la masă cu picioarele pe topor, ca să fie tari ca fierul în anul care vine. Când primul om intrat în casă de Crăciun este bărbat înseamnă bunăstare în anul viitor. În ajun de Crăciun sunt puse în tuspatru colţurile de mese căţei de usturoi şi seminţe de mere, ce apără de deochi şi farmece. În ajun de Crăciun se curăţă hornul, iar funinginea e pusă la rădăcina pomilor pentru rod bogat. În noaptea de Ajun se face priveghi, iar pe masă este aşezat un colac cu un cuţit înfipt în el. Masa pusă în ajun rămâne întinsă toată noaptea, timp în care focul trebuie să ardă în sobă. Din ajunul Crăciunului până la Bobotează, casa e măturată de la prag spre răsărit şi nu din fundul locuinţei spre prag, ca să vină peţitori la fata de măritat. Fetele mari nu trebuie să dea gunoiul afară din casă. Ca să-şi viseze ursitul, fata va posti toată ziua de ajun, iar prima îmbucătură de seară s-o pună la brâu; când se culcă, întinde brâul pe jos şi face trei mătănii peste el. Aşa îşi va afla ursitul.
În Ardeal, sărbătorile de Craciun începeau de la Sf. Nicolae (6 decembrie), când fetele se adunau în grup, încă din seara de 5 decembrie, şi frământau plăcintele care vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, nici un minut mai devreme sau mai târziu, năvăleau flăcăii şi se încingea petrecerea, cu glume şi lapte parfumat. O credinţă ciudată a colectivităţii de saşi este aceea practicată de Sfânta Lucia (12 decembrie), când capul familiei umblă cu o tavă pe care este aşezată, pe jar, o crenguţă cu care afumă şi cele mai ascunse cotloane ale casei, şurii, beciului, podului. Tot în Transilvania se obişnuieşte ca în noaptea de Craciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de porumb strigând: “Rod în cucuruzi!”. Se pare că acest obicei este o transformare interesantă a unui obicei din Polonia, unde mirenii aruncă în preot cu boabe de ovăz, în amintirea lapidării Sf. Ştefan.
Tradiţii ciudate prin lume
Mapamondul este plin de tradiţii ciudate. De pildă, în Cehia, în ajunul Crãciunului, fetele nemãritate apeleazã la o metodã de ghicit tradiţionalã despre care cred că le va ajuta sã-şi prevadã viaţa amoroasã pentru anul viitor. Iatã ce se face: se stã cu spatele la uşã şi se aruncã un pantof peste umãr. Dacã acesta cade cu vârful spre uşã înseamnã mãritiş. Dacã dimpotrivã, cade cu cãlcâiul spre uşã, urmeazã un alt an de singurãtate. La Caracas, credincioşii se duc la slujbã foarte de dimineatã în perioada dintre 16 şi 24 decembrie. Ceea ce este bizar în legãturã cu asta este cum o fac: pe role. Strãzile sunt blocate pentru maşini pânã la 8 dimineaţa şi copiii, în noaptea de dinainte, leagã un capãt de sfoarã de degetul mare şi lasã celãlalt capãt sã atârne pe fereastrã. Astfel, când trec patinatorii dimineaţa, le dau un impuls şi celorlalţi.
