Situat lângă Dunăre, Portul ar trebui să fie o zonă emblematică a Galaţiului. Din păcate, însă, imaginea acestui cartier este în grea suferinţă, ca, de altfel, imaginea întregului oraş.
În urmă cu câteva luni, mai exact în februarie, la precedenta noastră întâlnire cu cititorii din cartierul Port, semnalam ofurile majore ale locuitorilor din zonă: trotuare „ciuruite” ca după bombardament, câini comunitari care fac legea, gunoaie, probleme cu iluminatul, canalizări fără capace sau supraînălţate şi lăsate aşa, dar, mai ales, lipsa unui loc amenajat - piaţă, hipermarket - de unde oamenii să se poată aproviziona.
La câteva luni distanţă, am stat din nou de vorbă cu locuitorii din acest cartier şi astfel am aflat că problemelor vechi li s-au mai adăugat altele, noi…
Când plouă, apa întră în case
Costică Lefter (53 de ani) ne vorbeşte despre cea mai gravă problemă a sa şi a vecinilor săi: „Eu locuiesc pe strada Ghecet. Din timpul fostului primar, Dumitru Nicolae, am cerut canalizări, a promis că le termină dânsul. La un interviu spunea că s-au împrumutat bani să le finalizeze până i se termină mandatul. I s-a terminat de ceva timp mandatul, au venit alţii. Valea Oraşului, pe timp de ploaie, arată urât de tot. S-au făcut lucrări, chipurile, anul trecut, dar după o ploaie trebuie să mergem 50 de metri să ocolim bălţile. Dacă nu plouă, mai e cum mai e. S-au reparat numai câteva străzi principale. Pe toate celelalte, secundare, nimic! După ploaie - bălţi, nămol, apa intră în casă. În loc de canalizări s-au pus nişte capace rotunde: aşa au rămas. Sunt nişte firme care au luat banii şi au plecat. Canalizarea de pe Sindicatelor s-a făcut acum vreo patru ani: la Izvor, în faţă, apa e de o jumătate de metru când plouă şi pe toate străzile din lateral nu s-au făcut, sunt la fel, fără canalizare”.
Aceeaşi problemă ne-o semnalează şi un alt locuitor din zonă, Petrică (35 de ani): „Locuiesc în zonă de când mă ştiu. La noi, pe strada Leului, e o problemă cu strada: s-au început lucrările, dar nu s-au terminat, le-au lăsat aşa, iar acum au început să apară deja găuri în asfalt. Au pus un strat de asfalt, au lăsat canalizările mult înălţate, au luat banii şi au plecat. Totul e lăsat baltă de un an şi ceva de zile. Când plouă, se inundă tot, canalizarea fiind mult mai sus faţă de cât ar trebui”.
Nici o piaţă
Doamna Alexandra Gheţău (77 de ani) are, la rândul său, multe de spus: „Eu locuiesc la blocul Mălina. Suntem bătrâni, aveam o bancă aici, vizavi de Palatul Navigaţiei, chiar pe colţ, unde plăteam toate datoriile către stat. Ne-au luat-o, au plecat de aici. Acum ne chinuim şi ne ducem tocmai la Poştă. De ce ne-au luat-o de aici? Şi, în plus de asta, e un cartier aşa mare, nu ne-au făcut şi nouă o alimentară mare, un magazin din acesta - ne trebuia. Ne ducem tocmai în centru să facem cumpărături. Cei care au chioşcuri prin zonă îşi pun propriile adaosuri şi plătim mai mult pentru orice lucru. Oare chiar nu se putea face ceva şi pentru noi, ăştia bătrâni şi bolnavi? E aşa un cartier mare, se suie lumea în traseul 15 şi pleacă în Piaţa Mare. Soţul meu nu poate merge, a avut accident vascular şi numai eu merg peste tot. Păcat, că e o zonă atât de frumoasă: locuiesc aici de 30 de ani şi n-aş pleca în altă parte pentru nimic în lume. Dar nu avem ce ne trebuie. Tineretul mai pleacă, dar noi?”.
La rândul său, Costică Lefter ne spune de unde se aprovizionează dumnealui: „S-a înfiinţat cândva Piaţa Moruzzi: dar acolo nu am văzut să se desfăşoare vreodată vreo activitate. Mergem la Piaţa Mare, la Spicu, sau la moldoveni, pe Calea Prutului. "Viaţa liberă" ar trebui să facă astfel de întâlniri cu oamenii cât mai des, ca să vă spunem ofurile: cel puţin bătrânii, cu străzile astea, sunt disperaţi”.
Căminele SNG - ca după bombardament
Violeta Horghidan este de 12 ani administratorul Asociaţiei de Proprietari de la cele două cămine ale SNG, construite în 1964, care arată ca după bombardament. Dumneaei are o listă de nemulţumiri: „Sunt nemulţumită că am făcut mai multe adrese la care nu am primit nici un ecou: una, pentru curăţirea spaţiului verde din spate, ne năpădesc bălăriile. Era programat, încă de anul trecut, pentru august şi octombrie: august a trecut, bălăriile sunt mari şi n-a venit nimeni să le cureţe. Apoi suntem nemulţumiţi că s-a spart asfaltul pe aleea de acces când s-au făcut lucrări, trotuarul e domeniu public, iar în faţa căminului efectiv ne rupem gâtul: această alee nu a fost reparată niciodată, iar noi nu avem fonduri. Nu pot să iau din încasări şi să repar acolo”, declară administratorul.
Gardul care barează strada
O problemă care a mai fost semnalată în presă este cea a blocării unui drum de acces în zonă: „A fost un scandal de proporţii. S-a făcut o adresă oficială privind privatizarea străzii din spate, o arteră care vine din Sindicatelor, exact pe porţiunea care dă spre Portului: noi am făcut o sesizare, la care, tot aşa, nu am primit nici un răspuns oficial. Nu ştim dacă s-a făcut cu acte legale. Vecinii din spate, de la Metacom, când au făcut lucrările, au lăsat şi molozul lângă gardul nostru şi nu l-au mai luat”, afirmă Violeta Horghidan.
Problema drumului public de acces care a fost blocat ne-o semnalează şi un alt locuitor al zonei, de 46 de ani, care, însă, nu a dorit să-şi dea numele: „Lângă unul dintre căminele SNG s-a făcut o şcoală particulară, Şcoala Primară „Omul de Zăpadă”. Şi am văzut că au barat drumul cu un gard din beton. M-am uitat pe harta Galaţiului, acel drum figurează ca drum public. Este o bucată din strada Sindicatelor, care dădea în Portului. Un drum public nu se poate privatiza!”, afirmă interlocutorul nostru.
