Case şi copaci, ca pe valuri! * Flăcări din pământ * Crevase, apă şi nisip negru
Cercetătorul Tudose Tatu (FOTO) ne-a pus la dispoziţie date din lucrarea sa în lucru: „Historia geografică a schelei Galaţilor”. Aflăm astfel că judeţul a mai fost afectat de cutremure, chiar în aceleaşi zone, şi în alte secole. Ba chiar, la cutremurul din 11 (23 pe stil nou) ianuarie 1838, pământul s-a crăpat şi în zona Izvoarele (satul nu exista încă, nici nu se exploata petrol…), iar Galaţiul a fost afectat! El îl citează pe Gustav Schuller, consilier de mine al Marelui Duce al Saxoniei, expert însărcinat de Vornicia din Năuntru (Ministerul de Interne, adică) a Ţării Româneşti să cerceteze. Ajuns după cutremurul chiar mai devastator în judeţ decât „cel mare”, din 1802, la graniţa dintre principate, în satul Corbu (Măxineni, Brăila), Schuller observa: „Atât pe teritoriul valah, cât şi pe cel al Moldovei am descoperit tot ţinutul marcat de crevase şi rupturi./ O imensă cantitate de apă amestecată cu nisip de culoare gri şi negricioasă ieşea din crevasele largi de 6 picioare (1,83 m. – n. T.T.) a izbucnit din pământ în timpul cutremurului având înălţimea de 1 stânjen şi s-a răspândit în tot ţinutul./ La sosirea mea în aceste locuri am găsit cea mai mare parte a crevaselor deschise şi chiar mai largi cu mai mult de 8 până la 16 degete./ Mi s-a spus de locuitori că unele dintre ele s-au deschis imediat după cutremurul de pământ şi altele puţin câte puţin.” Schuller consemna şi un lac de 183/91,5 m. format după cutremur, cu apă ieşită din pământ. „Este vorba de aşa-numitul fenomen de „lichefiere”, care se produce ca urmare a cutremurelor de foarte mare intensitate”, spune cercetătorul gălăţean.
Crevasele ajungeau la Braniştea de azi
Expertul german nota, la 1/12.02.1838: „În Moldova pe malul de Nord Vest al râului Siret fantele şi crevasele erau mult mai considerabile” (s.n.), multe mai largi de 1,83 m. Gheaţa râului avea o fantă care îl traversa, prin care era ejectată apă şi nisip negru, iar „malul de Nord Vest al Siretului s-a înălţat cu ½ stânjeni” (1 stânjen = 2,23 m.), gheaţa râului fiind aruncată pe malul de S-E. Direcţia majoritară a crevaselor, în limbaj tehnic: „de la ora 12 la ora 3”, de la N spre S. „În rest de-a lungul Siretului fantele se prelungeau până la Cotul Lung şi chiar mai departe, atât pe teritoriul valah, cât şi pe cel moldovean”. Tatu precizează, după documente militare: Cotul Lung se afla la sud de satul Braniştea şi presupune că acele crăpături mergeau până la vărsarea în Dunăre a râului. Iată şi descrierea germanului: „În unele locuri terenul a fost răscolit de ondulaţii asemănătoare cu valurile unei mări montate şi obiectele ce se găseau la suprafaţă precum casele şi copacii au fost ridicate şi coborâte brusc, precum o navă agitată de furtună./ Trebuie de asemenea să remarc că în foarte multe alte locuri au avut loc fenomene luminoase şi flăcări care uneori au ieşit din pământ.” Tatu trage şi „câteva concluzii geografice”: la înclinarea luncii Siretului spre S-E „urmare faliei preacunoscute (Focşani-Nămoloasa-Galaţi, în prelungirea faliei vrâncene, zonă de mare seismicitate), eroziunii, accidentelor tectonice provocate de cutremure şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, colac peste pupăză, li s-au adăugat şi intervenţiile umane. Din care una, foarte veche, consemnată de cronicari, ar fi fost uşurată de modificările scoarţei luncii Siretului, atât de instabile”. Astfel, din ordinul lui Ştefan cel Mare, cursul Siretului a fost „preschimbat” la Crăciuna (zona comunei Independenţa), în 1471. Dar despre aceasta, despre cum s-a cutremurat Galaţiul în ´38 şi ce pagube au fost, şi o mică istorie a cutremurelor în zonă, într-o altă notă. Probabil că geologii ar putea compara cu folos aceste date cu cele actuale.
