În sâmbăta de dinaintea Duminicii înfricoşătoarei judecăţi, creştinele cinstesc moşii de iarnă. Sărbătoare ne aşază în vechea tradiţie a bunilor şi străbunilor noştri care au avut respect pentru cultul morţilor. Cum se pregătesc creştinele noastre pentru această sărbătoare? „Începem ziua cu rugăciune şi candela aprinsă. În părţile noastre din sudul Moldovei, cu o zi înainte, creştinele pregătesc bucate din cele alese. Sărbătoarea Moşii de iarnă este întotdeauna înaintea lăsatului sec de carne, iar bucatele sunt de dulce. Facem sărmăluţe, rasol din pasăre şi un pilaf, plăcinte, cozonac; în lipsă merg şi gogoşile, orezul cu lapte. Nu trebuie să lipsească dintre bucate colacul, coliva şi puţin vin”, ne spune prezbitera Dorina Pelin din Galaţi. Bunele noastre umpleau vase de lut cu bucate, puneau deasupra colacul; vasele pline se aşezau pe masa din casă, fiecare cu lumânare şi se tămâiau. O parte din bucate erau duse la Biserică să fie binecuvântate de preot; apoi, creştinele dădeau de pomană vasul şi cana din ceramică, plus o lingură de lemn. Din ritual nu lipsesc nici astăzi vinul şi lumânarea aprinsă. Dăruitorul spune numele celui pomenit, iar primitorul răspunde: „Bogdaproste!”
Sărbătoarea Moşii de iarnă - asemeni tuturor sărbătorilor de pomenire a morţilor - are la bază credinţa creştinilor români în cultul morţilor şi în viaţa veşnică. În acestă zi sunt pomeniţi si cei care au pierit în morţi năpraznice. Pentru toţi, preoţii şi creştinii se roagă ca sufletele lor să aibă veşnică odihnă.
