Geanina Donea, în vârstă de 25 de ani, şi Florin Grigore, de 29 de ani, formează un cuplu frumos şi dinamic, în ciuda deficienţelor pe care le au amândoi. S-au întâlnit în luna octombrie a anului trecut la Asociaţia "Sporting Club" din Galaţi şi, de atunci, sunt de nedespărţit. Ea este voluntar la fundaţie, iar el angajat. În ciuda faptului că au doar câteva luni de relaţie şi fiecare încă îl descoperă pe celălalt, în timpul interviului s-a văzut că, uniţi fiind de probleme asemănătoare de sănătate, se înţeleg perfect, aproape din priviri şi se ajută reciproc.
Geanina mi-a povestit că de mică suferă de o boală genetică, care i-a afectat muşchii de la picioare şi care, treptat, i-a paralizat laba piciorului, împiedicând-o să mai meargă. Aşa că a fost nevoită să se opereze, la ambele membre inferioare. „În toamna anului 2012, m-am operat la piciorul drept, iar în octombrie 2013 la cel stâng. În februarie 2013 am început să fac recuperare, ore de kinetoterapie, aici la Asociaţia Sporting Club. Este şi foarte aproape de casa mea, deci e foarte bine”, explică Geanina.
Şi viaţa lui Florin a fost schimbată la 180 de grade, într-o clipită. „Eram un om normal, sănătos, până în urmă cu câţiva ani, când, într-o dimineaţă, pur şi simplu nu am mai putut să mă ridic din pat. Eram paralizat de la brâu în jos. Avem o malformaţie pe coloană şi mi s-a spus că tot genetică a fost boala mea. Fiind la muncă, în Italia, m-am operat tot acolo, în 2007, şi apoi am revenit în ţară. Cu multă voinţă de recuperare, mi-am revenit în mare parte şi am început să lucrez la un call-center în limba italiană”, povesteşte tânărul.
Dragoste la prima… oră de pictură
„Ne-am cunoscut în cadrul unor activităţi care se organizau la asociaţie”, îmi spune ea, după ce am întrebat-o când s-au văzut pentru prima dată. „La ora de pictat figurine de Crăciun”, adaugă el zâmbind, amintindu-şi de momentele de atunci, de la început. "Ce m-a atras la el?", mă întreabă Geanina râzând, timp în care îi apar două gropiţe adorabile în obraji. Continuă: „Mi-a plăcut ambiţia lui şi faptul că era foarte vorbăreţ. A fost o perioadă mai lungă în care eram singuri la activitatea de pictat şi am avut timp să vorbim, să ne cunoaştem”. După aceea, a venit rândul lui Florin să răspundă: „Mie mi-a plăcut că era exact invers decât mine: tăcută, retrasă, timidă. Nu vorbea cu nimeni, dacă o aşezai pe un scaun, acolo rămânea. Dar mă bucur enorm că am reuşit să o fac să se deschidă faţă de mine”.
Se pare că de la început, între cei doi tineri a fost o legătură specială. Pentru că Florin a reuşit să o scoată pe Geanina din „carapacea” în care se vârâse din cauza problemelor de sănătate şi a neîncrederii în cei din jur. „Înainte, eu veneam aici doar pentru orele de recuperare şi apoi plecam acasă. Nu-mi plăcea să rămân aici mai mult timp, la alte activităţi, nu mă integrasem în grup. „El m-a făcut să depăşesc anumite piedici. Dacă nu le depăşeam, rămâneam la fel de timidă şi nu ne-am fi cunoscut”, spune domnişoara Donea.
"Toată ziua o petrecem împreună"
Ca orice cuplu la început de drum, cei doi încearcă să stea cât mai mult timp împreună, să se descopere unul pe celălalt. „Toată ziua o petrecem împreună. Stăm aici până după-amiază, facem orele de kinetoterapie şi participăm la diferite activităţi la sediu, iar apoi, chiar dacă nu suntem fizic unul alături de celălalt, vorbim tot timpul la telefon, până noaptea târziu, când ne urăm noapte bună”, povesteşte Geanina, uitându-se non stop spre Florin, bucuroasă să vadă că o aprobă în tot ceea ce spune. El completează: „Ne place foarte mult să ne plimbăm. Acum, pe vremea asta, e cam greu pentru noi, că gheaţa reprezintă un mare pericol şi trebuie să fim foarte atenţi să nu cădem. Dar până să vină iarna cu adevărat, am prins şi vreme bună împreună şi am bătut la pas toate parcurile din oraş. De asemenea, ne place să ne uităm la filme împreună, râdem tot timpul, ne simţim foarte bine unul în compania celuilalt. Ei îi place foarte mult şi să facă fotografii şi mă cam "chinuie" când vrea să pozăm împreună. Repetăm o poză până când spune ea că a ieşit bine. Mie mi se pare frumoasă oricum şi oricând. E foarte cochetă. Când mergem pe stradă, mereu se opreşte şi se mai aranjează puţin, în oglinzile maşinilor”. Iar caracterizarea ei continuă: „E şi foarte copilăroasă, lucru care-mi place la ea. Ea e copilul, iar eu cel matur, în relaţia noastră. Este şi alintată, iar dacă într-o zi nu-i spun o vorbă frumoasă se cam supără. Dar ştiu eu cum să o fac să zâmbească. Nu mă deranjează să fie aşa copilăroasă, să se alinte pe lângă mine”, spune Florin încântat.
Cum să treci peste prejudecăţi
„La început, la puţin timp după operaţie, când mergeam ajutându-mă de două cârje, am simţit că oamenii de pe stradă mă priveau ciudat, dar am ajuns la concluzia că trebuie să fii surd la vorbele celor din jur”, spune Florin, cu multă încredere. Aceeaşi încredere a reuşit să i-o dea şi Geaninei, care este mai sensibilă. „Înainte de operaţie, problemele mele erau mult mai vizibile decât acum. Evident, simţeam şi eu anumite răutăţi din partea oamenilor, mă enervam, eram frustrată. Dar am învăţat să nu mai bag în seamă. Eu aveam destul de mulţi prieteni înainte să am problemele la picioare, dar se pare că o mare parte din ei nu au fost prieteni adevăraţi, pentru că mulţi nici nu mă mai salută. Practic acesta a fost motivul pentru care am preferat să mă închid în mine. Dar el m-a ajutat mult din punct de vedere psihic şi m-a împins de la spate să merg mai departe”, povesteşte emoţionată domnişoara, ţinându-l strâns de mână pe Florin, în semn de mulţumire.
Carpe diem!
„Pentru noi important este prezentul şi cum ne construim viitorul, dar pe baza prezentului pe care-l trăim. Vrem să ne bucurăm de prezentul acesta frumos cât putem de mult, la maximum, şi să construim amintiri împreună. Viitorul vine singur şi sigur. Orice s-ar întâmpla, nu ne vedem viaţa unul fără celălalt”, spun la final, cei doi parteneri.
CITEŞTE ŞI: "Arta vindecă suflete"/ O familie de gălăţeni trăieşte pentru frumos (FOTO)
