* Tânăr, ambiţios, plin de viaţă, carismatic, iubit de copii şi optimist * La doar 26 de ani, Mihai Bejan poate fi considerat un exemplu pentru toţi tinerii care nu cred că visele se pot împlini
În prezent are două locuri de muncă, de altfel total diferite: ziua este învăţător la Şcoala Gimnazială nr. 20 „Traian”, iar seara predă „distracţia” în diferite cluburi, sau la diverse evenimente organizate în oraş: este prezentator (entertainer), sau, pe româneşte spus, persoana care animă atmosfera. Faptul că-i place să vorbească, să comunice cu oamenii se vede „de la o poştă”, dar mărturiseşte că iubeşte foarte mult copiii şi tot ceea ce are legătură cu ei. Aşa că se poate mândri că are o familie extrem de numeroasă, formată din aproape 20 de elevi de clasa a III-a. Şi curând urmează să-şi facă propria familie, pentru că îşi planifică nunta cu iubita lui, Isabela.
De la viitor preot, la învăţător
Afecţiunea pentru cei mici spune că şi-a exprimat-o încă din copilărie. Fiind mai mare de vârstă, mereu avea grijă de verişorii săi, de copiii vecinilor, oferindu-le dulciuri şi jucării. Deşi, iniţial, şi-ar fi dorit să urmeze Facultatea de Teologie, simţind întotdeauna că există o legătură apropiată între el şi Divinitate, învăţătorii şi profesorii i-au cam schimbat drumul în viaţă. L-au făcut să se gândească că i-ar plăcea să devină cadru didactic. „Am avut parte de nişte profesori extraordinari care mi-au arătat că a fi dascăl înseamnă, în primul rând, să modelezi un caracter şi că totul se face prin pasiune. Atunci când ajungi în faţa copiilor trebuie să fii plin de viaţă, iar problemele personale să le laşi acasă”, povesteşte Mihai.
Este mândru de ceea ce a realizat până acum, mai ales de media de la titularizare: 8,55. Dar, ambiţios din fire, îşi doreşte să urce şi să obţină toate gradele. „Vreau să excelez în ceea ce fac. Părinţii mi-au spus întotdeauna că e o ruşine să furi, nu să munceşti. Ei m-au ambiţionat şi datorită lor sunt omul de astăzi. Îmi iubesc meseria şi îmi doresc să-mi îndrum copiii către un viitor mai bun. Pentru mine este o adevărată bucurie să îi văd zilnic. Mă fac să zâmbesc mereu şi sunt şi foarte ataşaţi de mine. Deseori, la finalul orelor, îmi oferă felicitări sau desene în semn de recunoştinţă. Cea mai mare satisfacţie este să îi văd că învaţă, că le place ce învaţă şi sunt fericiţi. Îi îndrăgesc pe toţi în aceeaşi măsură, îi susţin şi îi încurajez în tot ceea ce vor să facă pe mai departe”, spune zâmbind tânărul învăţător.
Iar când pleacă de la şcoală, tot la cei mici îi este gândul. Îi place mereu să organizeze excursii educative, sau diferite activităţi extraşcolare, prin care să dezvolte abilităţile copiilor.
Vrea propriii copii
Cum pe plan profesional se simte împlinit, Mihai mărturiseşte că este timpul să facă un pas mare şi în plan personal. După o relaţie serioasă de şapte ani de zile, a hotărât să-şi unească destinul cu iubita lui, Isabela. Năstruşnic şi curajos, a cerut-o în căsătorie în faţa a mii de oameni, la concertul organizat de Primărie, de 1 Mai. Chiar dacă urmează să facă nunta, într-un an, doi, în funcţie de posibilităţi, Mihai deja a experimentat viaţa de soţ. „De aproape un an de zile ne-am mutat împreună şi am luat viaţa de la zero. De la lingură şi furculiţă. Nu pot spune că nu mă sperie ideea de a fi soţ, dar cred că era momentul să îmi întemeiez propria familie. După ce ne vom căsători ne-am gândit bineînţeles şi la un copil, sau mai mulţi, dar cred că toate vin la timpul lor. Nimic nu este întâmplător sau imposibil. Sunt o fire pozitivă şi sunt sigur că prin multă muncă voi reuşi să fac tot ceea ce mi-am propus”, povesteşte, emoţionat, gălăţeanul.
Întrebându-l dacă are şi alte planuri de viitor, Mihai răspunde că în următorii cinci ani nu se vede muncind în alt oraş, chiar dacă recunoaşte că nu e uşor. Este o fire optimistă şi crede că prin muncă şi dăruire, îşi poate clădi un viitor fericit şi în Galaţi, alături de persoana iubită. „Vreau sa ies la pensie de la catedră. Dar, pentru a-mi îndeplini toate visele, cu siguranţă trebuie să îmi păstrez ambele job-uri. MC voi mai fi maximum cinci ani de zile, după care îmi doresc să reuşesc să-mi administrez propriul local”, conchide Mihai.
