Câtă vreme sunt creştini care îi trec pragul, duminica, la Sfânta Liturghie sau la alte slujbe, de peste săptămână, o biserică îşi justifică existenţa. Probabil că şi din acest motiv a rezistat, peste ani, micul lăcaş de rugăciune din Bădălan, aflat sub patronatul Sfântului Dimitrie, "Izvorâtorul de Mir”. Sau poate a fost curat noroc. Sau poate voia lui Dumnezeu… Cert este că biserica a fost la un pas să se năruiască. Ajunsese grajd. Totuşi, atunci când nu mai era nicio speranţă, s-a găsit un om al lui Dumnezeu care să vrea să slujească acolo, în pustie, unde se termină oraşul şi începe câmpul. Cu toate că părintele Costică Cimpoeşu nu mai e chiar tânăr, de cum vine vorba să se zbată pentru biserica lui, se simte plin de energie şi de optimism. Acum, parcă mai mult ca oricând, în condiţiile în care peste vreo trei săptămâni, pe 26 octombrie, biserica din Bădălan va avea hramul. Muncitorii deja trudesc prin curte, femeile spală covoare… Totul ca pe 26 biserica să fie pregătită să îşi primească oaspeţii. Comunitatea creştinilor de aici numără doar 30 de familii. Asta, dacă n-am vrea şi noi, de prin oraş, să ne alăturăm.
Istoria bisericii
Cu puţinii bani pe care i-a avut, biserica s-a curăţat şi s-a înfrumuseţat, de la an la an. Până acum vreun deceniu şi jumătate, n-ai fi zis că aici fusese altar. Interiorul sfântului lăcaş arăta a hambar, iar prin jur erau orătănii. Reabilitarea propriu-zisă a bisericii Sfântul Dimitrie "Izvorâtorul de Mir" a început abia în 2007. Părinte Cimpoeşu îi ceruse ierarhului Dunării de Jos binecuvântare să slujească aici. După ce a primit-o, s-a apucat de treabă. Lăcaşul se scufundase în uitare încă de prin anul 1988, când gălăţenii din zonă fuseseră mutaţi în partea de sus a oraşului Galaţi. Fără enoriaşi care să-i mai treacă pragul, biserica se închisese. Încetul cu încetul, au uitat şi puţinii oameni rămaşi prin părţile Bădălanului. Până astăzi, cei mai mulţi dintre gălăţeni nu mai ştiu că acolo, aproape de intrarea în Şantierul Naval Damen, este o biserică. Potrivit scurtei istorii cunoscute, parohia numită astăzi Sfântul Dimitrie "Izvorâtorul de Mir” se formase prin desprinderea de o parohie mai mare a locului, Izvorul Maicii Domnului. Terenul era, iniţial, în administrarea Spitalului "Sfântul Spiridon" din Iaşi, iar sprijin bănesc au dat şi enoriaşii şi fabrica de cherestea Goetz. La acea vreme, slujitori ai altarului la biserica Sfântul Dimitrie erau preotul Constantin Verju şi preotul Ioan Caraman. Pe data de 13 noiembrie 1884, biserica a fost sfinţită de către episcopul vremii la Dunărea de Jos, Partenie Clinceni. Biserica funcţionează în deceniile care urmează, dar inundaţiile repetate o avariază grav. Probleme de acest fel au avut, de-a lungul vremii, şi alte biserici de pe Faleză, cum ar fi fosta Biserică a Pescarilor, "Sfinţii Petru şi Pavel".
În anul 1921, odată cu reparaţiile pe care le primeşte, biserica va fi şi pictată la interior şi resfinţită, un an mai târziu. Potrivit monografiei bisericii - care poate fi consultată la biblioteca Arhiepiscopiei Dunării de Jos - în perioada de înflorire a cartierului Bădălan parohia avea peste 260 de familii. Acum, mai are 30, adică de peste opt ori mai puţine.
Problemele grave apar abia după 1970, când comuniştii risipesc întreaga comunitate de creştini din Bădălan şi îi mută în Micro 38 şi 39. Terenul ar fi trebuit eliberat, iar biserica dărâmată. Totul făcea parte dintr-un plan al comuniştilor care n-a mai fost niciodată dus la îndeplinire.
Chemarea la rugăciune a părintelui Cimpoeşu
Preotul paroh al bisericii şi-a dorit să le transmit cititorilor "Vieţii libere" că, alături de Consiliul Parohial, îi aşteaptă pe creştini din oraş să vină la slujbele prilejuite de hram. Mai întâi, în ajunul sărbătorii, pe 25 octombrie, de la ora 17,00 se va săvârşi Vecernia cu Litie. Apoi, a două zi, de dimineaţă, se va oficia Sfânta Liturghie. Bineînţeles, evenimentul nu se va încheia fără o masă sărbătorească, de hram.
Cine este sfântul care protejează biserica
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Tesalonic, într-o perioadă în care creştinii erau prigoniţi. În timpul vieţii sale, împăraţi au fost Diocleţian şi Maximilian Galeriu. Tatăl pruncului care avea să devină, mai târziu, sfânt mucenic era voievod al Tesalonicului, dar îşi întemeiase familie creştină. În spiritul lui Hristos îşi botează fiul în secret şi îi asigură - pe măsură ce trec anii - o educaţie creştină. După trecerea la Domnul a părinţilor săi, Dimitrie, un tânăr nobil, cu formare aleasă, moşteneşte averi mari şi este apreciat de împăratul Maximilian, care îi şi permite viitorului mucenic să ocupe poziţia de voievod care îi aparţinuse tatălui său.
Ca lider, Dimitrie este iscusit, dar, spre deosebire de părinţii săi, el propovăduieşte deschis calea lui Hristos Domnul, atrăgându-şi, astfel, mânia împăratului asupra sa. Întors în cetatea sa de scaun după o luptă grea cu sciţii, în care ieşise biruitor, împăratul Maximilian cere serbări în cinstea zeilor. Invitat să ia parte, Dimitrie mărturiseşte deschis că e creştin şi că defăimează jocurile organizate de împărat. Drept pedeapsă, Maximilian îl întemniţează. La jocuri, favorit al împăratului era Lie, un luptător vandal. Văzând că Lie ucide creştini, Nestor - un tânăr care urma calea Domnului - merge la Sfântul Dimitrie, în temniţă, şi îi cere binecuvântarea ca să lupte cu Lie şi să pună capăt masacrului. "Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!", îi spune Dimitrie. Intrând în lupta cu Lie, se spune că Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!". Iar Lie a fost înfrânt repede.
Supărat de moartea luptătorului său favorit, Maximilian le ordonă soldaţilor săi să meargă în temniţa unde îl ţineau pe Dimitrie şi să-l ucidă cu suliţele. După ce l-au ucis pe Dimitrie, ostaşii l-au decapitat pe Nestor.
