* (pledoarie la celălalt capăt al lumânării) *
Nu am scris despre Maria
niciodată, niciodată;
eu sunt mic, dar mă dau mare;
ea e mare, dar e fată!
Am râvnit-o pe Maria
totdeauna, totdeauna;
ea înfloare primăvara,
chiar când răsăreşte Luna!
Ea înfloare, face poame
pentru toţi şi pentru toate;
pentru mine, face umbră
numai la singurătate!
Eu sunt gol, ea este plină,
numai una, numai una…
Am să scriu despre Maria
până când… Unde e Luna?
