Pe site-ul Badsey Society este publicată şi povestea salvării familiei Mourilyan din Paris, în timpul Războiului franco-prusac din 1871. Povestea porneşte de la un vechi document oficial, publicat tot acolo, un permis de liberă trecere datând din 1870, atribuit lui Eugénie, sora "gălăţeanului" de nevoie Fred Mourilyan, căsătorită Sladden...
O viaţă printre rânduri...
Prima epistolă scrisă de Eugénie Narcise Mourilyan (1854-1916) a fost trimisă la vârsta de 14 ani. Există nu mai puţin de 399 de scrisori ale ei păstrate la Worcestershire Archive and Archaeology Service at The Hive. Acestea sunt scrise între anii 1877 şi 1916. Imperial War Museum din Londra deţine şapte dintre scrisorile ei. Alte 37 de misive datează din vremea Primului Război Mondial. Ultima ei scrisoare a scris-o pentru cel mai tânăr fiu al său, Cyril, cu doar trei zile înainte ca ea să moară…
Pas de trecere pentru Eugénie
Documentul original al permisului britanic de trecere se găseşte la arhiva din Worcestershire. Interesantele precizări de pe site-ul Badsey Society, rod al cercetării atente, aparţin descendenților familiei Sladden, "cu permisiunea amabilă a Serviciului de Arhive și Arheologie din Worcestershire". Iată istoria refugiului familiei Mourilyan, prin "Un document oficial” (care acționa ca un pașaport) care acordă drept de trecere pentru Eugénie Mourilyan, datat 27 august 1870, la cinci săptămâni și jumătate după ce Franța declarase război Prusiei. Războiul franco-prusac a început la 19 iulie 1870, cauzat de ambițiile prusace de a extinde unificarea Germaniei și de temerile franceze cu privire la schimbarea echilibrului de putere european care ar fi rezultat. Probabil că Mourilyenii, care locuiau la Paris din 1853, au luat măsuri de precauție pentru a se asigura că vor putea părăsi Franța rapid și fără probleme. Documentul cere: "Noi, Richard Bickerton Pemell, Lord Lyons, pair (titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor - n.a.) al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, membru al Celui mai Onorabil Consiliu Privat al Majestății Sale Britanice, Cavaler, decorat cu Marea Cruce a Prea Onorabilului Ordin Bath (decoraţie militară, acordată pentru merite excepţionale - n.a.), Ambasadorul Majestății Sale Extraordinar și Plenipotențiar către împăratul francezilor etc etc etc". "Drept Onorabilul" lord, prim viconte de Lyons, a trăit între 1817 şi 1887 şi a funcţionat ca ambasador britanic la Paris între anii 1867 şi 1887, conform Wikipedia, unde am găsit şi biografia sa generoasă: "A fost un eminent diplomat britanic, favoritul reginei Victoria. Lyons a fost cel mai influent diplomat britanic în timpul fiecăreia dintre cele patru mari crize din a doua jumătate a secolului al XIX-lea: unificarea Italiei, războiul civil american, decăderea Imperiului Otoman (şi instabilitatea din regiunile europene aflate sub dominația turcilor - n.a.) și înlocuirea Franței cu Germania ca putere continentală dominantă. Lyons este cel mai bine cunoscut pentru rezolvarea "Afacerii Trent", în timpul războiului civil american (când un incident diplomatic era să provoace un război între SUA şi Regatul Unit - n.a.), pentru punerea bazelor Relației Speciale și Antantei Cordiale (acord între Franţa şi Anglia, care, în 1904, sfârşea un mileniu de războaie - n.a.) și pentru a prezice, cu 32 de ani înainte de Primul Război Mondial, apariția unui război imperial între Franța și Germania, care ar distruge dominația internațională a Marii Britanii. A servit ca ambasador britanic în Statele Unite între 1858 și 1865; în Imperiul Otoman din 1865 până în 1867; în Franța din 1867 până în 1887 (funcţie care atunci era cea mai prestigioasă poziție în serviciul civil - n.a.). Faimos pentru tact, tratament egal față de popoarele străine, perseverenţă, stoicism și petreceri opulente, lui Lyons i s-a oferit postul de ministru de externe în Cabinet în trei ocazii separate, de către trei prim-miniștri diferiți (Gladstone, Disraeli, Salisbury) și a fost încurajat să accepte de către regina Victoria, dar el a refuzat în toate cele trei ocazii. Iată ce "pile" mari avea atunci familia "gălăţeanului" Fred! De altfel, nunta surorii sale avea loc tocmai la Ambasada britanică de la Paris, în 1877...
Un document imperativ
Documentul impunea: "Cereți tuturor celor care pot fi interesaţi să-i permită domnișoarei Eugénie Narcisse Mourilyan, supus britanic care călătorește pe continent, să treacă liber, cu îngăduință şi fără obstacole, și să-i ofere toată asistența și protecția de care ar putea avea nevoie. Datată la Paris, la 27 august 1870". Badsey Society precizează: "Trei zile mai târziu, Mourilyanii au profitat de ocazie pentru a fugi din Paris. Armata a 3-a prusacă deja mărșăluia spre capitala Franţei, practic fără opoziție. Pe reversul documentului Dreptului de trecere sunt diferite ștampile și semnături, prima ștampilă fiind pusă de Prefectura de Poliție [pariziană] și datată 30 august 1870, data când Eugénie și familia ei au părăsit Franța. Din 19 septembrie 1870, Parisul a fost asediat, până la 28 ianuarie 1871. Eugénie și familia au rămas în Anglia până în august 1871, când, evident, au considerat că este sigur să se întoarcă. A doua ștampilă de pe reversul documentului arată că acesta a fost văzut la Ambasada Marii Britanii de la Paris la 30 august 1871 de către Eugene Lee Hamilton, subordonat al Lordului Lyons. Documentul a fost văzut în aceeași zi şi la Ambasada Germaniei la Paris. Există şi o altă ștampilă a Ambasadei Marii Britanii la Paris, datată 2 martie 1872".
(Va urma)
Mai multe din această categorie, Istorie gălăţeană din prag de secol XX
EXPLICAŢII FOTO:
1. Ambasadorul britanic Lyons, care a avut tupeul să refuze o regină cu mână de fier şi trei prim-miniştri (foto: Wikipedia)
2. Sora Eugenie, în 1877, la 23 de ani - anul căsătoriei, la Paris, cu Julius Sladden (foto: Badsey Society)
3. Pasul de liberă trecere prin războaie al domnişoarei Morilyan (foto: Badsey Society)
