Ce fel de mare oraş important (al cincilea din ţară, ca populaţie!) suntem, fără o Operă? Tradiţie există, "consumatori" sunt, bani s-ar găsi. Mai lipseşte doar voinţa. Am scris deja că, pe 4 noiembrie 2013, după aplauzele de la premiera spectacolului „Aida”, superproducţie internaţională ale cărei decoruri, semnate de Angelo Sala, de la "Scala" din Milano, abia au încăput în Sala Sporturilor, directorul Teatrului Muzical „Nae Leonard”, Teodor Niţă, lansase o provocare în faţa a peste 1.500 de gălăţeni şi a unor parlamentari: "Oraşul Galaţi are nevoie şi de o Operă adevărată, unde să încapă asemenea decoruri!". Managerul amintea şi că Teatrul de animaţie „Gulliver” şi-a pierdut sediul, propunând ca acesta să treacă în sediul, mai mare, al Muzicalului, care este la rândul său strangulat, din cauza retrocedării unei părţi din imobil. Propunerea a fost aplaudată de gălăţeni.
Au trecut câteva luni de atunci, însă fără să se întâmple nimic vizibil. „Viaţa liberă” susţine în continuare ideea, care nu trebuie să moară, propunând şi soluţii concrete, chiar în apropierea actualului sediu. Pentru un edificiu modern, poate fi folosită fosta Arenă de box, între timp complet demolată, mai mult pentru o dezvoltare pe verticală pentru săli sau birouri şi în adâncime, pentru parcări şi depozite. Mai uşor s-ar dezvolta însă lucrurile în spaţiul încă nefolosit, cu o suprafaţă de peste un hectar, al fostului stadion „Portu Roşu”, abandonat bălăriilor de ani buni.
Ambele spaţii se află pe strada Domnească - „axa culturală gălăţeană”. Unde mai pui că între timp au început lucrările de reabilitare la Muzeul istoriei, culturii şi spiritualităţii creştine de la Dunărea de Jos, fost sediu al Palatului Episcopal şi multă vreme Muzeu de Artă Vizuală, care, chiar peste drum de stadion, ar putea fi incomodat dacă în viitor, chiar la… Sfântul Aşteaptă, s-ar reface stadionul, de unde ar răsuna, total nepotrivit, strigătele microbiştilor, şi nu înălţătoarea muzică de operă.
În ediţiile viitoare vom încerca să analizăm din toate unghiurile această idee deosebit de preţioasă pentru imaginea acestui oraş potopit, din păcate, de cârciumi şi magherniţe. Vom explora atât zona financiară (unde se pare că există o soluţie ieftină), cât şi partea instituţională, unde e nevoie doar de un pic de zvâc pentru a face treburile să meargă.
