Muzeografa consideră că orice critic ar trebui să fie şi artist practicant
Educaţia artistică din şcoală este insuficientă! „Acesta este rolul nostru, al oamenilor de muzeu - să evităm confuzia, periculoasă, dar uşor de făcut, între opera de valoare şi kitsch!” – spune dna Mariana Tomozei Cocoş, cunoscut critic de artă gălăţean, muzeograf, pictor, licenţiat, în 1972, a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, secţia Istoria şi Teoria Artei. Ne spune şi că, faţă de publicul matur, copiii din clasele mici sunt mult mai atraşi de spontaneitatea artei contemporane şi vor să înţeleagă. Avem muzeu de artă unde, „foarte important, pot fi văzute opere de artă reale, nu doar fotografii!” Pentru opere de departe, acum avem şi internetul; în anii ´70, se puteau vedea mici imagini alb-negru, suplinite „teribil” de textele unor critici precum George Oprescu.
Un portofoliu plin
Din 1974, este muzeograf la Muzeul de Artă Vizuală – luna aceasta se împlinesc 40 de ani! Expert în artă modernă românească, atestat de Ministerul Culturii, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia critică de artă, a fost şi profesor de Istoria artei la Liceul "Dimitrie Cuclin" şi la Seminarul „Sf. Apostol Andrei”.
A organizat peste 60 de expoziţii la muzeu, precum „Portretul în arta contemporană românească” (1977), „Angela Tomaselli” (2000), retrospectiva „Ioan Simion Mărculescu” şi „Ileana Micodin” (2003), „Lola Schmierer-Roth” (2004), „Valori patrimoniale”(2006) etc. A scos albume de artă, a redactat 51 de cataloage şi pliante de artă, a publicat studii şi articole în reviste de specialitate, precum „Revista Muzeelor” sau „Univers des Arts”, în reviste de cultură gălăţene, numai în „Viaţa liberă” a publicat peste 500 de cronici plastice, a prezentat vernisaje.
A prezentat expoziţii de artă plastică românească contemporană la Radio România Cultural, la TV Cultural şi televiziuni locale. A participat la conceperea şi organizarea de expoziţii şi manifestări ale Muzeului de Artă Vizuală peste hotare - în unele ţări, precum Franţa, chiar de câteva ori la rând, Austria, Finlanda, Portugalia, Cehia, Belgia şi Italia. A participat cu pictură proprie la expoziţii din ţară şi străinătate. Printre distincţiile obţinute, cităm: Medalia „Meritul Cultural” clasa I categoria „Arte Plastice” şi „Meritul Cultural” clasa I, categoria „Patrimoniul Cultural Naţional”, nominalizare la Premiul pentru critică de artă al UAP din România, Diploma Profesor pentru performanţă, Diploma de Excelenţă a Fundaţiei „Rudolf Schweitzer Cumpăna" etc.
Profesori mari, colegi foarte buni
Deşi e născută la Tecuci, locuieşte în Galaţi de la opt ani. „De ce am urmat Istoria artei? Întâi m-a atras arta, datorită tatălui meu, profesor la Institutul Pedagogic – mama era profesor de Limba română. Tata a decelat că am o înclinaţie în această privinţă”. A urmat Liceul de Artă: „datorez lui Mihai Dăscălescu, care mi-a fost profesor de pictură şi primul meu profesor de Istoria artei, această direcţionare: el a spus că pot să urmez şi Pictura şi Istoria artei”. A lucrat în cel din urmă domeniu, dar de vreo zece s-a întors şi la „prima pasiune”, la şevalet. Criticul ar trebui să fie şi artist practicant, consideră dna Cocoş.
La Bucureşti, l-a avut profesor pe arheologul Radu Florescu, a făcut istoria criticii de artă Ion Frunzetti, Dan Hăulică şi Vasile Drăguţ, dar şi cu istoricul literar Dan Grigorescu. „La Muzeu de Artă Contemporană Românească de a Galaţi, cum se numea atunci, m-am format în zona cercetării artei româneşti cu colectivul foarte bun de muzeografi Maria Magdalena Crişan, Natalia Huţanu, Iuliana Turcu”.
A intrat în atelierele unor mari artişti, „în laborator”, a scris şi a pregătit expoziţii. Să pomenim măcar succesul muzeului gălăţean la Paris, în 2006, expoziţia de la Grand Palais – Marin Gherasim, Cela Neamţu, Gheorghe Anghel, Cristian Bedivan, soldată şi cu Medalia Societăţii Artiştilor Francezi.
