Născut la Ulm, Germania, în anul 1879, Albert Einstein a elaborat teoriile speciale şi generale ale relativităţii. În anul 1921 a câştigat premiul Nobel pentru fizică, deoarece a reuşit să explice efectul fotoelectric. S-a stins din viaţă la 18 aprilie 1955, la Princeton, New Jersey.
14 martie - începutul
Albert Einstein s-a născut pe data de 14 martie 1879, la Ulm, Württemberg, Germania şi a crescut într-o familie de evrei. Tatăl său, Hermann Einstein, a fost vânzător şi inginer şi, împreună cu fratele lui, a pus bazele unei companii care se ocupa cu fabricarea de echipament electric. Aceasta avea sediul la Munchen şi purta numele Elektrotechnische Fabrik J. Einstein & Cie. Mama sa, fostă Pauline Koch, era casnică. Albert Einstein a avut o singură soră, Maja, care s-a născut la doi ani după el.
Albert a frecventat şcoala primară la Gimnaziul Luitpold din Munchen. I-a plăcut muzica clasică şi a cântat la vioară. Cu toate acestea, se simtea îndepărtat şi chinuit de educaţia rigidă prusacă pe care o primea acolo. A avut o deficienţă în discursul oral care se manifesta printr-un ritm încet în vorbire si pauze pentru a se putea gândi la ce urmează să spună.
Prima lucrare ştiinţifică
În anul 1889, familia Einstein a invitat un student polonez la medicină care avea o situaţie materială precară, Maz Talmud, să vină în casa lor în fiecare joi, pentru cină. Talmud a devenit meditator neoficial pentru tânărul Albert, pe care l-a învăţat matematică şi filosofie la nivel avansat.
Prima lucrare ştiinţifică, Einstein a scris-o la 16 ani - „Analiza stării de eter în câmpurile magnetice.” Această problemă a vitezei relative faţă de un observator nemişcat şi a observatorului care se mişcă o dată cu lumina era o chestiune care îi va acapara gândirea pentru următorii 10 ani.
După ce familia sa a trebuit să se mute la Milano, Italia, Albert a rămas la un internat din Munchen, care-i aparţinea unei rude, pentru a-şi putea termina studiile la Gimnaziul Luitpold. Dând piept cu stagiul militar, atunci când avea vârsta obligatorie, tânărul geniu s-a retras de la şcoală şi a folosit un bilet de la medic, pretinzând că suferă de astenie nervoasă, pentru a-şi justifica refuzul înrolării. În acest fel, ajunge la Milano, pentru a se alătura părinţilor săi.
Finalizarea "studiilor"
Din fericire, Einstein a putut să se înscrie direct la Şcoala Federală Politehnică Elveţiană (Eidgenössische Polytechnische Schule) din Zürich, Elveţia. A fost admis, cu condiţia de a-şi termina prima parte a studiilor. A mers la un liceu special, condus de Jost Winteler, în Aarau, Elveţia şi a absolvit în anul 1896, la vârsta de 17 ani. A devenit prieten pe viaţă cu familia Winteler, la care a locuit, şi s-a îndrăgostit de fiica acestora, Marie. S-a căsătorit cu ea la începutul lui 1903, după ce tatăl său i-a dat binecuvântarea pe patul de moarte. În mai 1904 au avut primul fiu, Hans Albert. Cel de-al doilea fiu, Eduard, s-a născut în 1910.
1905 - anul miraculos
În timp ce era la şcoala politehnică, a studiat teoriile electromagnetice ale fizicianului scoţian James Maxwell, care descriau natura luminii. Astfel, a descoperit că viteza luminii rămânea constantă, lucru necunoscut chiar şi pentru Maxwell însuşi. Cu toate acestea, noua descoperire încălca legile de mişcare ale lui Newton. Această observaţie îl determină pe Einstein să formuleze principiul relativităţii.
În 1905 - adesea numit „anul miraculos” al lui Einstein - acesta scrie o lucrare pentru doctorat şi îi sunt publicate alte patru lucrări în „Analele Fizicii” (Annalen der Physik), unul dintre cele mai recunoscute jurnale de fizică. Cele patru lucrări - efectul fotoelectric, mişcarea browniană, relativitatea specială şi echivalenţa dintre materie şi energie - vor schimba cursul fizicii moderne şi îl vor aduce în atenţia lumii academice. În lucrarea despre materie şi energie, Einstein a dedus binecunoscuta ecuaţie E=mc2, sugerând că mici particule de materie pot fi transformate în acumulări uriaşe de energie, anticipând dezvoltarea puterii nucleare.
Teoria relativităţii
În anul 1915, fizicianul a terminat teoria generală a relativităţii, pe care o considera capodopera sa. El era convins că relativitatea generală era corectă din cauza frumuseţii sale matematice şi pentru că a prezis cu exactitate periheliul orbitei lui Mercur în jurul Soarelui, care era incompletă în teoria lui Newton. Teoria generală a relativităţii a prezis, de asemenea, o deviere măsurabilă a luminii în jurul Soarelui, când o planetă sau un alt soare orbitează în jurul acestuia. În 1921, Albert Einstein a primit vestea că a câştigat Premiul Nobel pentru fizică. Pentru că relativitatea era încă o controversă, Einstein a primit premiul pentru explicarea efectului fotoelectric.
Ultimele zile. "Vreau să plec când vreau"
După război, Einstein a continuat să lucreze la multe aspecte-cheie ale teoriei generale a relativităţii, precum găurile de vierme, posibilitatea de a călători în timp, existenţa găurilor negre şi crearea universului. Cu toate acestea, s-a izolat tot mai mult de restul comunităţii fizicienilor.
Pe 17 aprilie 1955, în timp ce lucra la un discurs prin care se pregătea să comemoreze cea de-a şaptea aniversare a Israelului, Einstein a suferit un anevrism abdominal şi o hemoragie internă. A fost dus la Centrul Universitar Medical din Princeton pentru tratament, dar a refuzat operaţia, crezând că şi-a trăit viaţa şi era mulţumit să îşi accepte soarta. „Vreau să plec când vreau”, a început el atunci. „Nu are sens să prelungim viaţa artificial. Mi-am îndeplinit sarcinile, este timpul să plec. Şi o voi face cu eleganţă.” Einstein a murit la Centrul Universitar Medical în zorii zilei următoare - 18 aprilie 1955 - la vârsta de 76 de ani.
În timpul autopsiei, Thomas Stoltz Harvey a scos creierul lui Einstein, se pare că fără permisiunea familiei, pentru conservare şi viitorul studiu de către neurologi. Rămăşitele sale au fost arse şi au fost împrăştiate într-un loc secret. După decenii de studiu, creierul lui Albert Einstein se află, în prezent, la Centrul Universitar Medical din Princeton.
Sursa: historia.ro
Citeşte şi: ISTORIA ALTFEL/ Henry al VIII-lea – alesul lui Dumnezeu, cu şase soţii
