"Memoria păsărilor" este noul ciclu de poezie al scriitoarei Stela Iorga, un ciclu promiţător care reuşeşte să creeze o atmosferă în acord cu tema şi să se aproprie de structura textului stănescian (Ion Avram). Cât despre temă, o ştim prea bine din grupajele trecute: o împletire a morţii cu iubirea neîmpărtăşită. Clasic pentru Stela Iorga. Însă, în ciuda tristeţii pe care ţi-o imprimă (Carmen Neacşu), a intensităţii şi a profunzimii, trăirea nu este susţinută de modul de expresie (Anca Şerban Gaiu).
În definitiv, cum poate fi un text de-al Stelei dacă nu o autoironie colocvială, cu imagini tari, pătrunzătoare (Victor Cilincă) şi puternic interiorizată (Ioan G. Tofan)?
De data aceasta nu mai este prezent sentimentul de duritate într-atât de mult, este de părere Leonard Matei, iar A.G. Secară observă încercarea autoarei de a esenţializa în detrimentul unei dinamici, emoţia lipsind ca substanţă metaforică.
Acum, depinde şi de modul de raportare. Dacă o citeşti pe Stela Iorga pentru prima oara, vei fi la fel de încântat ca domnul Mihail Botez. Cei care îi cunosc lucrările publicate anterior vor observa că abordează aceeaşi temă, respectând aceleaşi tipare; nimic nou (Cristina Dobreanu). Iar dacă ai încerca să citeşti textele alături de o coloană sonoră, Bach - oricâte proteste am provoca în stanga şi-n dreapta - ar fi cel mai nepotrivit, deoarece scoate în evidenţă unele disonanţe ale textului.
Stela Iorga sfidează de data aceasta ADN-ul poeziilor din trecutul său „acvatic”, autopastişându-se cu lejeritate, melancolică după momentele în care prindea moartea în cadrul fotografic al versurilor, ignorând puţin ceea ce era în jurul ei.
Ştiind că experienţa o va susţine pe Stela Iorga în regăsirea substanţei metaforice şi în calibrarea focusului, vă aşteptăm şi în seara aceasta la sediul "Viaţa liberă", începând cu ora 18,00, pentru a-l asculta pe Ioan G. Tofan.
