Gălăţeanul Radu Lupu a fost distins recent, chiar de către regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, cu titlul de Comandor al Imperiului Britanic, pentru „serviciile sale aduse muzicii”! Ceremonia va avea loc în curând.
În 2013, românii aveau ocazia şi bucuria să-l asculte în deschiderea Festivalului Internaţional Enescu, alături de orchestra Staatskapelle din Berlin, pe pianistul născut la Galaţi, oraş unde a urmat şi liceul.
Fiul avocatului Meyer Lupu şi al profesoarei Ana Gabor din Galaţi, un talent extraordinar, care, se vede, a avut iniţial un parcurs mai lung şi mai puţin norocos, deşi a început să studieze devreme: tânărul având parte, după părăsirea Galaţilor, doar de cursurile Şcolii Populare de Artă din Braşov, înainte de a putea în sfârşit studia în Capitală. Acolo însă, a luat lecţii cu celebra pianistă Cella Delavrancea, fiica autorului piesei „Apus de soare”, dar şi cu una dintre întemeietoarele şcolii româneşti de pian, Florica Muzicescu, fiica marelui compozitor Gavriil Muzicescu.
Al doilea cel mai important titlu britanic
După cel de Cavaler al Imperiului Britanic, acesta este al doilea titlu britanic, ca importanţă, din cele cinci create de regele George al V-lea, la începutul secolului trecut, şi numai cei din aceste prime două categorii au dreptul de a fi numiţi "Sir". Sigur, nu se primesc şi domenii nobiliare, dar onoarea de a ajunge Sir răsplăteşte orice efort, doar talent să fie la mijloc!
Alături de alte personalităţi din mai multe domenii, înnobilate de regină de Anul Nou 2016, în urma recomandării venite de la un juriu special, gălăţeanul smulge un trofeu foarte râvnit, cucerit mai demult de genialul Stephen Hawking, celebrul astrofizician ţintuit în scaunul cu rotile, de actorul Christopher Lee, celebrul interpret al lui Dracula, dar şi de Rowan Atkinson, faimosul Mr. Bean, iar mai recent de Chris Froome, primul britanic care a câştigat de două ori Turul ciclist al Franţei, şi de „legendarul” jocheu Tony McCoy, cu 4.358 de victorii.
70 de ani, premii şi turnee în toată lumea
La 70 de ani, gălăţeanul nostru se bucură de recunoaştere mondială şi a fost recompensat constant cu premii prestigioase, precum Premiul I la Concursul internaţional de pian Van Cliburn (1966), acelaşi loc la Festivalul Enescu (´67) şi la Leeds (´69), Premiul Abbiati, acordat de Asociaţia Criticilor Italieni (´89), Premiul Grammy (´95), pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului (cântată la patru mâini, cu Daniel Barenboim, cel care a şi dirijat la Festivalul Enescu, deschis de gălăţean, în 2013), Premiul Edison (acelaşi an), pentru cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, Premiul Arturo Benedetti Michelangeli (în 2006).
Studiază pianul de la şase ani
Radu Lupu a început studiul pianului aproape odată cu învăţatul cuvintelor: la şase ani, studia cu profesoara braşoveancă Lia Busuioceanu, iar la 12 ani a debutat cu un program complet de muzică, compusă chiar de el. După studiul la Bucureşti, primea în 1961, la 16 ani, o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova. A concertat la Moscova şi Leningrad, iar în 1966 a câştigat Premiul I la Concursul de pian „Van Cliburn” de la Fort Worth, Texas.
Artistul gălăţean a concertat alături de mari orchestre ale lumii, precum Orchestra Filarmonică din Berlin (unde a debutat, cântând alături de Karajan, în ´78), Orchestra Filarmonică din Viena, The Royal Concertgebouw şi toate marile orchestre simfonice britanice şi americane, a cântat la cele mai notabile festivaluri din lume, precum cele de la Salzburg sau Lucerna. Foarte important este că nu se poate vorbi despre o carieră la timpul trecut, deoarece maestrul susţine încă numeroase concerte.
Când muzica vorbeşte
În ianuarie 2013, ziarul "New York Times" îl cita pe jurnalistul Joan Chissell, de la prestigioasa publicaţie "The Times", cel mai vechi ziar britanic: Lupu "a adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experienţă de viaţă, cu alternanţele sale de dezolare şi mândrie. Muzica nu ar putea fi niciodată mai apropiată de vorbire". Iar criticul muzical Alex Ross, de la "New York Times", adăuga frust: românul este „cel mai talentat tip (“the most talented guy”) pe care l-am întâlnit vreodată”. În 2005, Ross scria despre înregistrările artistului român că sunt „unele dintre cele mai frumoase înregistrări de muzică de pian făcute vreodată”! Kirill Gerstein, un tînăr pianist american tânăr, vorbea de magia concertelor live ale lui Radu Lupu şi îl spunea, într-un interviu, despre românul nostru că "transcende orice probleme tehnice sau muzicale şi creează o magie care ridică în aer în sala de concert."
Desen publicat în cotidianul "The New Yorker", în ianuarie 2013
