Doru Viorel Ursu - "Gogomanii", comedie în două acte şi trei tablouri
Cu un titlu care aduce aminte de „Bădăranii” lui Carlo Goldoni, punând accentul pe un absurd care este altul decât cel al lui Eugen Ionescu sau Samuel Beckett, care la ei era aproape metafizic, la Doru Viorel Ursu amintind mai degrabă de Urmuz, piesa la care ne referim aici, lansată destul de curând la Galaţi, are toate şansele să fie de un real succes!
Este vorba de un Urmuz care a cunoscut Epoca de Aur comunistă, dar mai ales de absurdul ceauşist – portretul într-o ureche al fostului preşedinte-dictator fiind prezent încă din prima scenă, el fiind un fel de Rege-Fantomă, ca în Hamlet, dacă vreţi, fiind, în felul lui un personaj principal indirect, faţă de cei reali, PANTELIMON COCÂRLĂ – plutonier adjutant, şef post de miliţie, apoi chestor, inspector şef poliţie judeţeană, PROCURORUL/SENATORUL (lui nu-i aflăm numele, persoană importantă!), COSTEL CIUCIULETE – sergent major, ajutor şef post de miliţie, apoi subinspector, şef cabinet inspector şef, PARDALIAN GĂLBEAZĂ – lautar/director cămin cultural, apoi consilier judeţean, SILE OPĂRITU – interlop, care devine patron, TANŢI – femeie de serviciu/patroană/nevasta inspectorului şef, POPA PIERZANIE şi STUDENTUL, care va ajunge MINISTRU DE INTERNE!
Pe lângă acest Absurd dus uneori până la… absurd, jocurile de cuvinte fac deliciul cititorului, eventual al spectatorului, dacă piesa va fi montată.
Slăbiciuni ale societăţii de azi sunt înţelese mai bine, analizându-se slăbiciuni ale sistemului de atunci: interne, învăţământ, prin Părintele Pierzanie (iată şi apelul la onomastica haioasă, după modelul etern al lui Caragiale Tatăl!) se critică şi neajunsurile Bisericii, practic nimic din ce face comică o societate nu este uitat! Nu degeaba studentul din piesă citeşte „Şocul viitorului” de Alvin Toffler!
Pe scurt, în tabloul întâi din actul I ne aflăm înainte de revoluţia din 1989, într-un cabinet de miliţie, anchetându-se… la proţap (suspectul, minoritar, este pus la „rotisor”!) ceva hoţii mărunte sau aproape mărunte…
Tabloul II ne aduce aminte de filmul „A fost sau n-a fost” a lui Corneliu Porumboiu, în localitatea micuţă de lângă mare unde se petrec acţiunile, „revoluţia” începând la 10 zile după evenimentele care au dus la căderea lui Ceauşescu. „Mulţimea” se răzbună amical, torţionarul din primul tablou urcându-se el pe rotisor!
Actul II deja ne trimite către… şocul viitorului! Personajele din primul act parvin cum se cuvine la noi, la români, „se ajung” şi totul se petrece în cabinetul şefului unei poliţii judeţene, unde nu mai este nimeni pus la rotisor: avem un birou somptuos, cu un fotoliu imens şi alte două fotolii mai mici, elegante, un frigider enorm, un secretaire (birou) sculptat. Pe birou o frapieră cu o sticlă de şampanie desfăcută şi o alta neîncepută, un bol cu icre negre (roşii), feliuţe de pâine prăjită şi lămâie feliată, farfurii de porţelan, tacâmuri de argint. Faţă de purcelul de pe masă din primul act, este un progres, la care se adaugă şi un chelner în livrea care se învârte în jurul chestorului Pantelimon Cocârlă (fostul şef de post din primul act) şi senatorului (fostul procuror), care este aşezat pe unul dintre fotoliile din faţa biroului. Costel Ciuciulete, şefu’ de cabinet al chestorului (fostul ajutor de post), stă în picioare la un pas în spatele fotoliului şefului său.
Cum este normal, se discută „afaceri”: prostituţie, trafic de carne vie, vizite în muzee (de tot hazul când unul nu ştie ce este cu futuriştii şi cubiştii!), parveniri şi imposturi de tot felul, mai ales în învăţământul universitar (nu degeaba Pantelimon Cocârlă este chestor de poliţie, profesor universitar doctor, decan!), despre campanii electorale şi cum se câştigă alegerile (şi cu adidaşi!), „titluri şi cu decoraţii, spaţii comerciale, şi cu pensii speciale.”, hoteluri şi vreo cinci benzinării şi cluburi de noapte. Ş.a.m.d., contracte cu statul! Şi se mai discută, desigur, şi de o Nuntă!
Însă o remaniere guvernamentală, brusc căzută din înalturi, duce la… schimbarea ministrului de interne, prilej de noi şi noi situaţii hazlii! În acest moment chiar are loc Impactul cu… Viitorul! Şi, se pare, se va schimba ceva!
Făcând haz de necaz, Doru Viorel Ursu (ţinând cont de experienţa sa administrativă), ne atrage atenţia că, totuşi, gluma trebuie să se termine, să se facă loc adevăratelor valori!
Aviz celor cu adevărat interesaţi de soarta acestui popor!
