S-a discutat enorm zilele trecute despre noul aeroport de la Galaţi, după ce iniţiatorii lui au convocat o conferinţă de presă pentru a anunţa obţinerea unui aviz. Probabil cel mai important, e drept, dar care nu aduce şi banii pentru finanţare, sumă care a crescut, de la anunţarea intenţiei la proiect, de la 100-150 la 500 milioane de euro şi reprezintă acum principalul impediment.
În această primăvară, aeroportul din Tulcea a fost modernizat cu fonduri europene şi a ajuns la standardele necesare curselor regulate internaţionale, astfel că din bătaia de joc de până acum, limitată la câteva chartere pe an, ar putea ajunge să atragă companii dispuse să opereze zboruri din şi spre Delta Dunării.
Mult mai "periculos" pentru Galaţi se anunţă însă a fi aeroportul de la Alexeni, localitate aflată în apropiere de Urziceni, unde a funcţionat până acum 20 de ani un aerodrom militar. Partea proastă pentru noi este că acest aeroport a trecut de faza hârtiilor şi are deja un investitor (o asociere româno-moldo-ucraineană, cu conexiuni importante în domeniul aviaţiei şi infrastructurii, atât în cele trei ţări, cât şi la nivel internaţional), care a anunţat că investiţia se va ridica la 400 milioane de euro şi va dura patru ani. Cu o capacitate comparabilă cu aceea din planurile Galaţiului la pasageri şi mult mai mare la cargo, aeroportul de la Alexeni are un avantaj major - apropierea de Bucureşti, care i-ar putea asigura preluarea unor companii low-cost de la Otopeni şi a unei bune părţi din traficul de marfă.
Pentru pasagerii gălăţeni, aeroportul de la Alexeni poate reprezenta o soluţie mai comodă decât Otopeniul, ţinând cont de distanţa ce poate fi parcursă cu maşina în vreo două ore, şi asta înainte de finalizarea drumurilor expres din zonă.
Pentru aeroportul Galaţi - Brăila, în schimb, este o piatră de moară, deoarece una dintre variantele de finanţare posibile, cea a unei investiţii private, are acum şanse minime, pentru că nu va băga nimeni bani într-un aeroport aflat la distanţe relativ mici de alte trei, toate internaţionale (să nu uităm Bacăul, singura "concurenţă" reală de până acum). Cum Comisia Europeană nu finanţează aeroporturi noi, iar pentru bugetul de stat suma de 500 milioane de euro este una enormă, mai ales pentru o investiţie neesenţială la nivel naţional (în MasterPlan sunt prevăzute doar studiile de oportunitate şi fezabilitate), singurele variante rămân cele care ţin de... război.
Fondurile europene pentru mobilitate militară, care oricum vizau mai mult reparaţii decât investiţii noi, s-au cam repartizat, iar singura alternativă rămasă este ca, după finalizarea conflictului din Ucraina, unul dintre huburile logistice de reconstrucţie a ţării vecine să fie stabilit în zona noastră şi să atragă multinaţionale pentru care construcţia unui aeroport ar putea să fie un bonus comparativ cu profiturile pe care le-ar putea obţine din utilizarea lui. Şansele sunt însă destul de mici, pentru că infrastructura de transport a Ucrainei este mult mai dezvoltată pe direcţia Polonia - Germania, iar graniţa polono-ucraineană este suficient de lungă încât să permită existenţa în acea zonă a mai multor centre majore de aprovizionare.
Concluzia e simplă, aeroport se va face, dar deocamdată la Alexeni. La Galaţi, abia s-a descoperit gânditul în perspectivă, aşa că până la realizări concrete va mai curge ceva apă pe Dunăre...
