Există două motive pentru care am ales tema de astăzi. Primul ţine de convingerea greşită a unor patroni de localuri că, dacă ştiu câteva cuvinte în engleză, ştiu engleză. Al doilea motiv se leagă de intrarea în aceste localuri a unor turişti care chiar ştiu engleză şi care, la citirea meniului, ar putea să se simtă puşi în pericol sau insultaţi.
Iată o primă situaţie. În meniul unui restaurant din centrul unui oraş cu mare potenţial turistic se găsesc două preparate care se cheamă, în engleza urechistă a celor care au tradus meniul, „brine of crap” şi „fried crap”. Pesemne că intenţia gazdelor a fost să ofere „saramură de crap” şi „crap prăjit”, numai că substantivul englezesc „crap” se traduce în română prin „excremente” sau „materii fecale”.
Omologul din engleză al lui „crap” este „carp”, ceea ce înseamnă că formulele corecte din meniu ar fi trebuit să fie „carp brine”, nu „brine of carp”, şi „fried carp”. E la mintea cocoşului (sau, mă rog, a crapului): dacă vrei să atragi turişti străini în local, nu e înţelept să le propui saramură de fecale şi excremente prăjite. Îţi vor privi restaurantul ca pe o ambuscadă, iar pe tine ca pe un sadic şi un pervers coprofil. Asta chiar dacă e posibil ca unii să fi trecut prin Japonia, unde nişte oameni cu mintea pe moaţe propuseseră cândva o reţetă de caca-burger.
Într-un alt oraş, aflat la nici două ore de mers cu maşina de primul, se găsesc noi preparate pe neînţelesul turiştilor străini. Unul dintre ele, care poate fi comandat ca gustare rece, este aşa-numitul „gipsy muscle”, zis şi „gipsy-like muscle”. Şi de data asta străinii vor fi consternaţi, neputând bănui ce ascunde această denumire. Şi pe bună dreptate. Din cauză că nu ştiu româneşte, bieţii oameni nu au cum să-şi dea seama că „gipsy muscle” este o calchiere lăutărească a produsului cunoscut la noi drept „muşchi ţigănesc”. Muşchiul ca element de anatomie nu are nicio legătură cu muşchiul comestibil, care în engleză este „sirloin”.
În ce priveşte folosirea lui „gipsy” sau „gipsy-like” pentru „ţigănesc”, ea dovedeşte ravagiile pe care le poate face ignoranţa dublată de orgoliul prost înţeles. Dacă patronul ar fi apelat la un vorbitor onest de engleză înainte să calce în străchinile meniului, această mostră de umor involuntar n-ar fi existat. Nici ea, nici suratele ei la fel de stupide „outlaw’s cutlet” pentru „cotlet haiducesc” sau „hunter’s chicken” pentru „pui vânătoresc”. Ca să nu mai amintesc de banalul piept de pui, botezat aici „chicken chest” în loc de „chicken breast”, cum era normal, din cauză că emiţătorul gogomăniei nu ştie că substantivul „chest” se referă doar la pieptul oamenilor.
Există şi localuri unde gazdele oferă ceea ce se cheamă pe româneşte „pomana porcului”, adică o selecţie de mezeluri cărora li se adaugă slănină şi ceapă roşie. Trec peste faptul că „pomana porcului” din restaurant s-a îndepărtat mult de accepţia iniţială a termenului şi de ceea ce se pune pe masă. (Printre altele, e bine de ştiut că „pomana porcului”, la care participă toţi cei care l-au ajutat pe gospodar să taie porcul, se mănâncă în picioare, nu stând la masă).
Sursa: Radu Paraschivescu - "Pastila de limbă"
