Vioaie şi plină de neprevăzut. Aşa poate fi caracterizată cea mai recentă punere în scenă a „Conului Leonida…” de la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”.
Regizorul Cătălin Vasiliu îşi asumă textul lui Caragiale, dar îi oferă un cu totul alt cadru decât ne-am fi aşteptat, mutând acţiunea piesei într-o zonă neexplorată până acum. Decorurile şi costumele introduc încă de la început spectatorul într-o lume nouă, cea a circului. Motivaţia ţine de adăugarea la textul caragialesc a unei dimensiuni pe care numai replicile originale o conţineau.
Circul cuvintelor devine, odată cu viziunea regizorală a lui Cătălin Vasiliu, mult mai explicit. Şi la toate acestea contribuie decisiv micile jocuri de-a magia dintre scenele piesei. Un iluzionism simplu, simplist chiar, dar de efect tocmai prin lipsa complicaţiilor, închide fiecare dintre actele piesei, ca un fel de post-scriptum cu caracter de rezumat.
Jocul regizoral e înţeles şi asumat de spectatori, care primesc în finalul scenelor jucate un mic truc sintetizator. Nimic nu e întâmplător în această variantă a piesei lui Caragiale.
Noua viziune nu distruge parşiv textul, ci îi conferă noi valenţe, încărcate simbolistic. Dacă vă plac pacturile, înţelegerile „reciproc-avantajoase” cu regizorii nu rataţi piesa, o să vă placă.
O altă noutate e faptul că cele două roluri feminine sunt jucate în travesti. Distribuirea lui Cristi Gheorghe şi a lui Aureliu Bâtcă în rolurile Eftimiţa şi Safta este o soluţie stilistică de efect, care contribuie decisiv la sublinierea, îngroşarea sensului de bază al textului scris de Caragiale.
Şi mai e un motiv să veniţi să vedeţi piesa: Gheorghe V. Gheorghe într-un dialog pe scenă cu fiul său, Cristi Gheorghe (vezi FOTO). Parcă simbolic, în anul în care Gheorghe V. Gheorghe a împlinit 55 de ani de carieră, ştafeta este predată artistic, în faţa publicului gălăţean.
Şi parcă maestrul face o adevărată pledoarie pentru păstrarea pe „sfânta scândură a scenei” a celor care şi-au oferit anii teatrului gălăţean.
