Domnule-(n) Alb, fii blând şi milostiv,
respectă-ţi Jurământul de onoare...
nu vezi câtă nădejde-n jurul tău
se înfiripă negreşit...sau moare!?
Cum iei de la bătrânul muribund?
cum iei de la bătrâna muribundă?
iei pâinea lor, iei sarea lor, iei tot
ce au puţin şi nu ştiu să-(l) ascundă!
Chiar nu te doare sufletul deloc
şi chiar nici un oftat nu te mai mişcă?!...
Viaţa şi Moartea joacă-n uşa ta
un fel de tragicomică (a)rişcă,
un fel de-a v-aţi ascunselea (in)cert
şi dur de când e lumea şi pământul...
iar tu aştepţi şi vrei marele pot
şi te visezi întruna câştigându-l!
Nu mă călca pe lacrimă, pe gând,
pe neputinţa mea de-a înţelege
cum poţi fi fals şi cinic şi mărunt
şi corigent la inimă şi lege!?
Domnule-(n) Alb, vezi lumânarea cum
în timpul meu sărac abia mai arde?!...
te rog, nu pune preţ pe viaţa mea...
nu vreau să cred că tu câştigi din moarte!
