Piscină mobilă încălzită, mese de ping-pong, locuri de joacă în curte, grădini senzoriale, ecrane digitale… Care părinte nu şi-ar dori ca al lui copil să se bucure la şcoală de asemenea facilităţi? Şi nu vorbim despre o şcoală privată, ci de una publică! E drept, e vorba despre o şcoală din Londra, dar unde părinţii se implică prin voluntariat activ!
Despre toate acestea, am aflat de la Irina, care a plecat din România în anul 2008 şi din Galaţi în anul 2000. În prezent, Irina locuieşte cu familia într-o suburbie a Londrei şi este mama unei fetiţe care învaţă acum în clasa a III-a la şcoala primară şi a unui băieţel născut cu cinci luni în urmă.
Un început timid
24 de brioşe coapte cu drag şi decorate creativ - fără alune sau alţi alergeni! - oferite lunar şcolii spre a fi vândute copiilor la sfârşitul activităţilor şcolare săptămânale. Aşa a hotărât Irina să se alinieze cerinţelor comunităţii şcolare, prin voluntariat activ, şi să contribuie la strângerea unor sume de bani frumuşele pentru şcoala unde învaţă fiica ei. A fost un început timid, după cum mărturiseşte, iar, pentru a fi sigură şi a-şi perfecţiona tehnica, a observat atent atât procesul de vânzare, dar mai ales guriţele pofticioase ale copiilor. Şi a descoperit că brioşele ornate tematic aveau cel mai mare succes! În plus, singura abilitate cerută presupunea doar calitatea de părinte interesat de viitorul copilului său.
De două ori mamă şi "class rep"
Cele povestite mai sus le-a început când încă se ducea la serviciu cu program întreg. Când a devenit mamă pentru a doua oară, s-a implicat şi mai mult, profitând de concediul de maternitate! Chiar dacă asta însemna să se împartă între îngrijirea băieţelului nou-născut, activităţile şcolare şi extraşcolare ale fiicei şi preţioasa odihnă de mamă cu normă întreagă.
Irina s-a înrolat ca reprezentant al clasei - "class rep" - adică părinte în comitetul de părinţi pentru anul în curs. O activitate destul de solicitantă, dar plină de satisfacţii. Printre responsabilităţi se numără: comunicarea şcoală-părinţi, între părinţi şi "school association" (ONG-ul care strânge fonduri pentru şcoală), comunicarea profesori-părinţi; discuţii între "school governors" (părinţi şi profesori voluntari care se ocupă cu strategia şcolii, executarea, urmărirea şi promovarea ei) şi părinţi, dar şi activităţi de informare generală şi de socializare pentru părinţi.
Acest rol complex i-a facilitat accesul la o pleiadă de activităţi colaterale de voluntariat, la care întreaga clasă trebuia să ia parte: organizare de evenimente tematice, precum şi coordonarea de activităţi care nu produc bani, dar sunt o resursă de nepreţuit pentru şcoală şi elevi.
Artificii în curtea şcolii
"Fireworks night" (cu ocazia "Guy Fawkes Night" sau "Bonfire Night", sărbătorită în Marea Britanie pe 5 noiembrie) este unul dintre cele mai mari evenimentele organizate în curtea şcolii, cu scopul de a strânge fonduri pentru şcoală! Un eveniment organizat în totalitate de către şcoală şi părinţi, toţi cei implicaţi fiind voluntari.
"În total, sunt în jur de o sută de părinţi care-şi oferă serviciile pentru ca evenimentul să fie de succes. Unii fac grătar, alţii vând, ceilalţi caută sponsori locali, alţii scriu şi trimit emailuri de informare, unii îi coordonează piramidal pe ceilalţi părinţi şi tot aşa - mulţi pitici fâşneţi care aleargă peste tot ca să rezolve probleme. Un astfel de eveniment este deschis întregii comunităţi locale, nu numai şcolii, iar profitul este cam de 15.000-20.000 de lire, toţi banii ducându-se la fondul şcolii. Ruta banilor este apoi aprobată de comitete, iar sumele strânse sunt folosite pentru a cumpăra echipamente moderne pentru şcoală: ecrane digitale, locuri de joacă în curte, grădini senzoriale şi exploratoare, piscină mobilă încălzită şi tot aşa…", ne-a dezvăluit Irina.
Şi asta pentru că, din totalul activităţilor se pot strânge, într-un an, aproximativ de 60.000 de lire, bani cheltuiţi exclusiv pentru şcoală - care are aproximativ 700 de elevi, de la clasa zero până la clasa a şasea - cu o transparenţă totală faţă de părinţi şi de alte părţi implicate. Irina a ţinut să spună că acesta este doar un exemplu care ilustrează un sistem de susţinere voluntară a şcolilor de stat din Marea Britanie şi nu înseamnă nicidecum că toate funcţionează în acelaşi mod! Fiecare şcoală poate avea un sistem propriu de finanţare.
"Mă bucur că fac parte din acest sistem"
"Privesc toate aceste lucruri cu emoţie, gândindu-mă la ceea ce am avut eu când eram mică şi la ceea ce au parte generaţiile acestea noi. Mă bucur că fac parte din acest sistem şi că pot oferi un ajutor cât de mic şcolii şi implicit elevilor, astfel simţind că educaţia copiilor mei se datorează în mare parte mie şi comunităţii din jur, nu numai statului. O astfel de reţetă funcţionează nu numai pentru beneficiul şcolii şi elevilor ei, dar şi reuneşte oamenii, îi ajută să socializeze şi îi educă în spirit civic", ne-a mărturisit Irina.
Ce spun profesorii
După cum am aflat de la Irina, există şi alte tipuri de voluntariat, care se măsoară mai puţin în bani, dar care sunt esenţiale în administrarea şcolii şi dezvoltarea directă a copiilor! Despre toate acestea, dar şi despre atitudinea profesorilor şi a conducerii şcolii faţă de implicarea părinţilor vă spunem într-o viitoare pagină de Diaspora.
