Născută la Galaţi, pe 16 mai 1896, Jeanne Helder (Coppel, după căsătorie) a fost una dintre reprezentantele importante ale picturii contemporane mondiale.
A luat primele lecţii de desen, alături de prietena sa de-o viaţă, Lola Schmierer-Roth, de la Antonio Zumino, un veneţian stabilit temporar în România. După 1912 a început să călătorească în străinătate, vizitând câteva dintre marile capitale culturale europene. Un an mai târziu, o regăsim, la Berlin, printre elevii lui Lovis Corinth şi Johannes Lippmann, unde s-a integrat rapid grupului artiştilor de avangardă, adepţi ai unui nou stil de pictură.
După război, în 1919, a ajuns la Paris, în atelierele de design de avangardă, unde cubismul era la mare cinste. În capitala Franţei s-a şi căsătorit, în acelaşi an, cu inginerul Theodore Coppel. În paralel, s-a pus la punct şi cu tendinţele artistice ale vremii, fiind nelipsită de la manifestările culturale pariziene. De altfel, din 1934 s-a stabilit definitiv în Franţa, unde trăia efectiv de aproape 15 ani. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost nevoită să se refugieze în sudul Franţei, din cauza originilor sale evreieşti.
A devenit cunoscută datorită colajelor abstracte, gen pe care l-a continuat de-a lungul întregii vieţi, cu excepţia perioadei interbelice, când s-a consacrat picturii figurative. Primele sale opere au fost inspirate de baletul rusesc. A lucrat cu materiale diferite, „jucându-se” în cele mai neaşteptate moduri cu texturile acestora.
Din 1948 şi-a desfăşurat activitatea în grupul Realites Nouvelles. Din anii 50 a expus cu regularitate în marile galerii pariziene, dar de-a lungul timpului şi-a prezentat lucrările pe ambele maluri ale Atlanticului, de la Londra la Sao Paulo. Operele sale se regăsesc cu precădere în muzee din Paris, Nantes, Saint-Etienne, Colmar, Harvard, Londra, Ierusalim, Sao Paulo, Bochum, etc.
A încetat din viaţă pe 1 noiembrie 1971.
