Istoricul, scriitorul, publicistul şi omul politic Vasile Alexandrescu Urechia este una dintre personalităţile care au marcat decisiv viaţa Galaţiului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
S-a născut la Piatra Neamţ, pe 15 februarie 1834, într-o familie boierească, iar după moartea tatălui său a plecat la Paris, unde şi-a luat bacalaureatul şi a frecventat grupul exilaţilor români. A debutat literar în 1854, abordând în timp majoritatea genurilor, de la poezie la roman. În capitala Franţei, a militat pentru constituirea unui stat român, condus de un domnitor străin de gintă latină. Apărarea latinităţii a fost, de altfel, unul dintre idealurile pe care le-a promovat de-a lungul întregii vieţi.
A revenit în ţară, iar din 1860 a fost profesor la nou-înfiinţata universitate din Iaşi. Din 1861 a început să publice revista Atheneul Român, în jurul căreia s-a format o mişcare culturală care a determinat fondarea Academiei Române, în 1866.
Din 1864 s-a mutat la Bucureşti, unde a predat la Facultatea de Litere şi a fost şef de departament în Ministerul Educaţiei. Recunoscut ca bibliograf şi colecţionar de cărţi, Urechia nu şi-a întrerupt nici un moment pasiunea pentru literatură, continuând să scrie poezii, teatru sau critică literară.
În 1866 a fost ales deputat de Tutova, Ismail şi Galaţi, iar ulterior a devenit senator de Covurlui, judeţ pe care l-a reprezentat în Parlament timp de 34 de ani. A contribuit, în 1875, la fondarea Partidului Naţional Liberal. După 1880 a fost ministru al Educaţiei în două guverne, nereuşind însă să-şi promoveze reforma sistemului de învăţământ din cauza duratei reduse a mandatelor.
Spre sfârşitul secolului s-a concentrat pe cercetare istorică (a scris o istorie a românilor în 14 volume), militând şi pentru unirea Transilvaniei cu România. Tot în această perioadă şi-a transformat colecţia proprie de carte în biblioteca publică gălăţeană care-i poartă astăzi numele.
A reprezentat România la numeroase congrese internaţionale, fiind în acelaşi timp membru corespondent al mai multor academii europene de prestigiu, Cavaler al Legiunii de Onoare în Franţa, dar şi consul al Ecuadorului în România. V.A.Urechia a fost şi primul român candidat la Premiul Nobel, propus şi susţinut de o uniune interparlamentară europeană.
Unanim considerat drept o personalitate excepţională a culturii române, V.A.Urechia a murit, la Bucureşti, pe 21 noiembrie 1901.
