Sigur că da! Am avut parte şi de aşa ceva! Ca orice mamă, nici maică-mea nu s-a sfiit, pe lângă toate gândurile şi rugăciunile de bine pentru odor, să mă orneze cu cel mai frumos blestem din lume! Desigur, dumneavoastră ştiţi foarte bine şi n-o să uitaţi niciodată care-s cele mai căutate şi folosite şi acceptate fermecături de-a lungul vieţii prin care pe/treceţi triumfători sau înfrânţi! Sunt convins că nu numai o dată aţi auzit „bată-te norocul, să te bată!”, „fi-ţi-ar norocu-n brazdă!”, „să ai parte de baftă!”, sta-ţi-ar fericirea-n bătătură!”, mânca-te-ar succesul, să te mănânce!”, „dare-ar izbânda peste tine!”... şi alte şi alte urări, profeţii, ziceri, dorinţe! Că acestea s-au adeverit ori nu, ţine de Ursită, da? Ori de cea mai clară definiţie din Calculul Probabilităţilor, care spune că „norocul este o întâmplare care se potriveşte cu preocupările noastre”(?)... Şi, ca să-(mi) argumentez titlul, îmi aduc n-aminte o „păţanie” de când abia împlinisem optsprezece ani, de când nu prea ştiam dacă iubirea se „mănâncă” goală, cu mămăligă sau cu turte... dacă „a iubi” se „conjugă” umblând în toiul nopţii, cu glodul până la genunchi ori cu nămeţii până la gât, cu-n radioreceptor portabil sub braţ, tocmai în satul Cutare sau Cutare... poate-o văd pe Dulcinee la geam, la teică, la prăşit, la prăvălie, la horă, la gară, la, la, la...!... Într-o dimineaţă de Mai, când tocmai mă întorceam dintr-un astfel de maraton sentimental, mama taman ieşea pe poartă, să plece la deal, la prăşit păpuşoi! Îi dau bineţe şi-i sărut mâinile „murdare” de pâine! Îmi răspunde, stă o clipită şi zice unsprezece vorbe devastatoare, aşa, ca un blestem: „să te saturi de dragoste când s-o sătura calul de iarbă!”... Şi iată ce-a ieşit mai târziu, printr-o simplă operaţie cu simboluri, printr-o translaţie de sensuri, într-o luptă continuă cu Ochiul de Sfinx!...
De vrei să-mi dai Marie, să ştii că am nevoie...!/ Tu ai cu mult mai multă decât Oricine!... Ştiu/ că ţi-ai păstrat în suflet, de când i-ai dat lui Noe/ să-nnobileze Lada... atunci şi mai târziu!/ Ştiu că încape multă în sufletul tău mare...!/ Dă-mi câtă vrei, am unde s-o ţin, chiar am un loc/ de taină pentru toată Maria viitoare,/ de când mi-a stat clepsidra şi roata la noroc!/ Oleacă de Marie în fiecare noapte/ oleacă de Marie în fiecare zi.../ oleacă de Marie... doar ştii, sunt papă-lapte,/ sunt papă-simfonie... sunt papă...orice-ar fi!.../ De vrei să-mi dai Marie... hai, dă-mi şi nişte cruce,/ şi dă-mi şi nişte cuie, şi dă-mi şi nişte spini.../ şi ultima Poruncă: hai, du-te... să poţi duce/ jos, pe Pământ, o mie şi una de Lumini!...
