* Cifrele privind starea socială şi economică a judeţului Galaţi impun declararea regiunii ca zonă defavorizată
Statisticile din România sunt deseori alterate de interesele politice, însă în nicio raportare oficială realitatea nu este falsificată mai vârtos decât în cea referitoare la şomaj. De altfel, instituţiile europene s-au mirat mereu că reuşim să menţinem rata şomajului sub 8 la sută, în condiţiile în care economiile puternice ale continentului nu izbutesc să coboare numărul de şomeri sub 15 la sută din populaţia activă.
Explicaţia acestui paradox este însă simplă: în fapt, autorităţile române nu raportează decât şomerii în plată, adică pe cei aflaţi în primele 12 luni de după pierderea locului de muncă. După aceea, persoanele respective ies din statistici şi rămân suspendate între cer şi pământ, între viaţă şi moarte.
Îngrozitoarele cifre fără "machiaj"
Având în vedere că metodologia prin care se calculează rata şomajului în România este - să fim sinceri - o făcătură, am încercat să construim o statistică paralelă, onestă, în baza unor argumente matematice şi logice. Iată ce a ieşit.
Trebuie să pornim de la modul cum defineşte Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX) cuvântul „şomer”: „Persoană fără contract individual de muncă, a cărei activitate nu se desfăşoară în scopul obţinerii de venit şi care este în căutarea unui loc de muncă”. După cum se poate lesne observa, şomer nu este, aşa cum se tot încearcă a se acredita, doar acea persoană care primeşte indemnizaţia de şomaj, ci orice individ care nu are de lucru, deşi ar avea nevoie. Plecând de la acest argument lingvistic fără echivoc putem trece la cifre.
Potrivit statisticilor oficiale, în judeţul Galaţi trăiesc 536.167 de persoane (conform recensământului din 2011). Dintre acestea, doar 110.216 figurează ca având un loc de muncă (conform datelor raportate la nivelul lunii iulie 2014 de Direcţia Judeţeană de Statistică - DJS), adică doar circa 20 la sută din populaţie. Asta înseamnă că 425.951 de gălăţeni nu muncesc nicăieri. Apoi, trebuie să-i scoatem din listă pe cei 124.404 pensionari (potrivit Buletinului Statistic DJS - iulie 2014), caz în care populaţia neocupată se reduce la 301.547 de persoane.
CITEŞTE ŞI: Meserii cu viitor, pe piaţa muncii/ Fă-te inginer, nu profesor!
Apoi, evident, trebuie să eliminăm din total persoanele cuprinse în sistemul de învăţământ (de la grădiniţă până la facultate, inclusiv), precum şi persoanele de sub 18 ani care nu frecventează şcoala. Ei bine, tot conform statisticilor oficiale (DJS Galaţi), descoperim că 103.479 de gălăţeni merg la şcoală, iar 37.428 de persoane sunt în vârstă de sub 18 ani, dar nu sunt cuprinse în sistemul de învăţământ (au sub patru ani sau au abandonat cursurile). Aşadar, prin scăderea acestor ultime două categorii, obţinem numărul REAL de şomeri de la Galaţi: 160.640 de persoane.
Cifrele de mai înainte duc la concluzia că, la Galaţi, rata şomajul (corelată la populaţia activă - respectiv 270.856 de gălăţeni) nu este de doar 10 la sută, cum se raportează oficial, ci a ajuns de-a dreptul dramatică, adică la 59,3 la sută. Respectiv, 59 din 100 de gălăţeni apţi de muncă nu au job. Mai rău ca în Valea Jiului…
Suntem zonă defavorizată
Având în vedere şi faptul că judeţul Galaţi a ajuns la coada României şi în privinţa dinamicii economiei şi investiţiilor în infrastructură, poate că ar fi cazul ca aleşii noştri să se gândească serios şi să facă demersuri pentru ca judeţul să fie declarat zonă economică defavorizată. Poate că măcar aşa, prin aplicarea facilităţilor economice şi fiscale specifice zonelor defavorizate, vom reuşi să ieşim din colaps.
Oficial, ne merge bine
În ciuda calculelor făcute de noi, potrivit statisticilor oficiale, la Galaţi stăm excepţional cu şomajul. În scripte, la sfârşitul lunii iulie 2014 (conform Buletinului Statistic al DJS), doar 9,2 la sută dintre gălăţeni nu au de muncă, respectiv 18.714 persoane. Realitatea însă este cu totul alta, după cum am demonstrat.
