* Omul de afaceri Gheorghe Caruz a povestit pentru „Viaţa liberă” cum a fost „ajutat” de autorităţi să bage GALCO în faliment
Peste 500 de locuri de muncă pierdute în judeţul Galaţi şi o investiţie de opt milioane de euro prin fonduri SAPARD aruncaţi pe apa Sâmbetei. Cam aşa s-ar rezuma pe scurt falimentul GALCO, una dintre cele mai importante firme de pe teritoriul judeţului Galaţi.
„Cu doar câteva zile de a expira cei cinci ani de la accesarea ultimului fond SAPARD, conturile GALCO au fost blocate din cauza relei voinţe şi ale ordinelor „băieţilor deştepţi”. La Galco erau angajaţi 245 de oameni şi existau alte 200 de locuri de muncă adiacente”, explică Gheorghe Caruz.
Degeaba a bătut drumul patronul la DNA, la DLAF, care i-au dat dreptate la Parchete şi Judecătorii. Conturile nu au fost deblocate nici până în ziua de azi de APDRP, investiţia a fost pierdută şi utilajele distruse sau furate. GALCO este dată acum pe mâna unui lichidator , REAL CASA EXPERT SPRL din Bucureşti, lichidator care cere de la statul român nu mai puţin de 32 de milioane de euro, pentru a-i despăgubi pe toţi cei aflaţi la masa credală, printre care şi Gheorghe Caruz.
„Ceea ce au făcut băieţii deştepţi cu mine se cheamă atentat la siguranţa naţională. La GALCO vroiam să închid un cerc. Şi acum am în fişete planurile pentru abator şi fabrica de procesare a cărnii, planuri pentru care am plătit peste 200.000 de euro, din buzunarul meu. Nu mă voi lăsa până nu îi voi vedea destituiţi pe toţi cei care se fac vinovaţi”, a explicat Gheorghe Caruz.
Marian Filimon, preşedintele Patronatului Intreprinderilor Mici şi Mijlocii Galaţi, îşi aminteşte foarte bine ce a însemnat GALCO pentru acest judeţ. „Era întreprinderea care înainte de 1989 trimitea produse doar la export. După ce a fost preluată de Caruz, această firmă crease sute de locuri de muncă şi plătea impozite uriaşe către statul român. Toate acestea s-au distrus din incompetenţa sau din dorinţa unora”, a explicat acesta.
Scurt istoric
După ce a fost preluată de Gheorghe Caruz, firma Galco a accesat două finanţări europene, prin intermediul programului SAPARD şi prin fonduri europene, fiecare finanţare fiind în valoare de patru milioane de euro. O componentă a primului proiect a fost reprezentată de achiziţionarea unei maşini de tocat carne, în valoare de aproximativ 30.000 de euro. Ofertele au fost primite de la patru firme, dintre care una a fost Ritter, firmă suspectată de fraudă de Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF). Acelaşi organism a constatat ulterior că oferta depusă la GALCO era în regulă, cu toate elementele de siguranţă în regulă, inclusiv cu ştampila personală a patronului. Practic, prin declararea acestei oferte drept suspectă, APDRP a putut falimenta GALCO.
Ministerul Agriculturii, condus atunci de Valeriu Tabără, a recunoscut că oferta e valabilă şi a făcut adresă la APDRP să anuleze procesul verbal prin care erau blocate conturile GALCO.
APDRP nu a ţinut cont de nicio atenţionare din partea Ministerului şi, fără o verificare prealabilă, a dispus blocarea conturilor, în ciuda faptului că DLAF (Direcţia de Luptă Anti Fraudă) a dat scris că GALCO nu este vinovat de nimic. În baza acestei contestaţii şi fără o verificare prealabilă, lucru demonstrat dealtfel prin intermediul corespondenţei pe care Caruz a avut-o cu toate organele de cercetare penală, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a emis un proces verbal prin care a fost consemnată această fraudă.
„Prin acest proces verbal au blocat absolut toate conturile. Chiar dacă ar fi fost o fraudă, deşi actele demonstrează că nu este cazul, ei ar fi trebuit să blocheze doar 30.000 de euro, nicidecum tot. Din acel moment nu s-a mai putut face nimic. Gândiţi-vă că numai materia primă mă costa în jur de şase milioane de lei lunar. Or, fără bani în cont, nu poţi să faci nimic. Mai mult, fiind dat şi ca exemplu de Băsescu, şi apărând pe site-ul APDRP ca firmă ce a făcut fraude, furnizorii au început să ne ocolească şi să ne ceară banii în avans. Ori în aceste condiţii, afacerea nu a mai putut continua”, a mai explicat Gheorghe Caruz pentru „Viaţa liberă”.
Printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie s-a pronunţat sentinţa 6.651/10.10.2013, prin care „anulează Procesul verbal de constatare nr.23806/1.11.2010, Decizia nr.28586/23.12.2010 şi Nota nr.1011/17.01.2011 emise de pârâta APDRP din cadrul Ministerului Agriculturii”.
Această decizie a fos însă una cât se poate de tardivă. „Am fost purtat prin procese şi tribunale ani buni. Practic, s-a vrut expres falimentarea acestei firme şi îngenuncherea mea”, a mai explicat Gheorghe Caruz. Între timp, tot băieţii deştepţi au blocat şi conturile Caruz SA, ale Complexului de Porci Brăila SA şi ale Complexului de Creştere a Porcilor SRL Tichileşti. Şi aici s-a reuşit să plătească cauţiune, taxe timbru, etc, care a obţinut sentinţa de la Curtea de Apel Galaţi în dosarul 639/113/2013, ceea ce demonstrează că acele procese verbale au fost distruse în mod abuziv. „Dacă cineva îşi închipuie că mă voi opri aici, se înşală. În aceste zile, inclusiv prin anchetarea Elenei Udrea, se vede exact magnitudinea mafiei. Ceea ce au făcut aceşti oameni cu epoleţi se cheamă atentat la siguranţa naţională”, mai spune patronul brăilean.
„La Galco s-au făcut furturi în valoare de 60 milioane de lei, iar Complexul de Porci de 1.7 milioane de lei prin furtul a 1.500 de tone de porumb. Am făcut plângere peste tot, dar nici până în ziua de azi nu s-a rezolvat nimic”, mai explică Gheorghe Caruz. „Ceea ce îmi doresc cel mai mult este să îi văd pe toţi aceşti oameni care şi-au bătut joc de munca mea destituiţi şi în spatele gratiilor. Nu pot să accept un răspuns aşa cum l-am primit, respectiv: nu se poate demonstra că aceste lucruri au fost făcute cu intenţie”, a mai spus Caruz.
Ce avea GALCO la Şendreni
Fabrica GALCO de la Şendreni avea, în perioada de maximă dezvoltare, pe partea de producţie, două secţii: cea de obţinere a preparatelor din carne fierte şi simplu sau dublu afumate şi cea de obţinere a preparatelor crud-uscate. De asemenea, la Şendreni exista şi cel mai mare depozit de frig din România. “Numai factura la energia electrică ne scotea din buzunare peste 1,7 milioane de lei lunar, iar după modernizare o redusesem la 0,6 milioane de lei, dar din cauza popririi contului nu a mai putut funcţiona decât două zile”, explică Gheorghe Caruz.
Despăgubire istorică
Dacă firma bucureşteană va primi decizie definitivă şi irevocabilă din partea instanţelor, atunci despăgubirea de 32 de milioane de euro, plătită din banii contribuabililor, ar putea fi cea mai mare din această zonă a României. Există de altfel şi un precedent. Urmaşii marelui industriaş interbelic, Max Auschnitt, au primit despăgubirea de 37 de milioane de euro pe care România o plăteşte pentru confiscarea, de la Auschnitt, a uzinelor Titan-Nădrag-Călan. Procesul pentru acordarea despăgubirilor a început în 2001. În anul 2011 s-a dat sentinţa finală care le dădea dreptul moştenitorilor lui Auschnitt să primească despăgubiri de 37 de milioane de dolari. Paradoxal, şi această despăgubire este legată de Galaţi! Max Auschnitt s-a născut în anul 1888 la Galaţi, într-o familie de emigranţi din Ucraina. A pus bazele primei întreprinderi de sârmă din vechiul regat al României. Max Auschnitt a condus Uzinele şi Domeniile de Fier din Reşiţa, aceasta având cel mai mare capital social din România (1 miliard lei), cea mai mare cifră de afaceri, cei mai mulţi angajaţi - 16.669 în anul 1938, respectiv, 22.892 în 1948. Împreună cu fratele său Edgar deţinea societatea Titan-Nădrag-Călan, cu peste 4.900 de angajaţi în 1938. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a rămas în străinătate, retrăgându-se în final în Statele Unite ale Americii, unde a decedat în anul 1959. Toate proprietăţile sale au fost confiscate de guvernul comunist în 1948.
