Să fie clar! Judeţul Galaţi nu se află într-o regiune muntoasă şi n-are şosele întortocheate şi chinuite de vitregiile naturii. Judeţul nostru nu este nici în nordul Finlandei, adică în apropiere de „aleea” uraganelor de gheaţă de la cercul polar. Evident, judeţul Galaţi nu se află în izolata Siberie şi nici măcar nu este în raza de influenţă a crivăţului nemilos al Bărăganului. Vorbind cu degetul pe hartă, ca la şcoala primară, suntem nevoiţi să constatăm că ne aflăm în sudul Moldovei, între câmpia Dunării şi podişul Tutovei, într-o zonă temperat-continentală, cu ninsori puţine şi destul de sărace.
Şi totuşi, nimeni nu vrea să se ocupe deszăpezirea drumurilor naţionale care tranzitează judeţul, deşi „potul” – un pic peste un milion de euro pentru doar 200 de kilometri de şosea – pare destul de atractiv. Nu de alta, dar se ajunge la circa 5.000 de euro pe kilometru, ceea ce nu-i chiar de ici, de colea, pentru oleacă de deszăpezire.
Cu toate acestea, la licitaţia organizată de CNADR nu s-a înscris nimeni. Zero! Colegii mei de la „Viaţa liberă” au încercat să afle de ce marile firme care fac deszăpezirea prin judeţele învecinate nu au vrut să liciteze şi pentru Galaţi. Răspunsurile, câte au venit, sunt însă alambicate, olteneşti. Parcă înadins formulate încât să nu se înţeleagă nimic. N-am priceput, bunăoară, de ce Brăila, Vrancea şi Vasluiul au contracte de deszăpezire, iar Galaţiul nu, deşi preţul pe kilometru şi condiţiile sunt cam aceleaşi peste tot.
Din ceea ce ar sugera unii dintre posibilii ofertanţi, cheia şi lăcata acestei poveşti ar fi în altă parte decât în caietul de sarcini. Nu preţul total, nici preţul pe kilometru şi nici măcar condiţiile meteo nu cântăresc decisiv în deznodământul final, ci jocurile de culise. S-ar putea înţelege, citind printre rânduri (analiza în chestiune este în ediţia de faţă, la pagina 5), că există nişte „principii teritoriale”. Pare o poveste cu baroni şi jupâni, însă nu e foarte clar care-i distribuţia, care în ce rol joacă, cine semnează coloana sonoră şi, mai ales, cine e regizorul. Pare ca la teatru? Păi, cam aşa şi e, căci toată povestea asta cu deszăpezirea drumurilor naţionale din judeţul Galaţi e mai degrabă un scenariu decât o consecinţă a acţiunii cererii şi ofertei. Mă rog, cerere şi ofertă or fi existând pe undeva, dar nu acolo unde trebuie, adică în zona legală a întregii afaceri.
La drept vorbind, deszăpezirea este o chestiune de siguranţă naţională, căci un judeţ blocat de nămeţi înseamnă blocarea tuturor activităţilor din comunitate, începând cu accesul la sănătate şi la educaţie şi terminând cu starea economiei şi ordinea publică. E clar, nu-i de joacă. Tocmai de aceea, poate că ar fi corect ca autorităţile să caute şi să găsească soluţii pentru dezamorsarea situaţiei, altfel decât prin veşnica atribuire directă. Oare n-ar fi mai bine ca - în lipsa unui mare ofertant, dar şi de dragul concurenţei - să se spargă contractul în mai multe bucăţi, accesibile şi firmelor locale de mărime medie?
Întreb, nu dau cu parul.
