Suntem un grup de pensionari patrioţi, foşti constructori ai întreprinderilor oamenilor muncii de la oraşe şi sate.
Am crescut la şcoala comunistă, am ieşit împinşi de la spate să culegem recoltele, am apărat hotarele ţării, nici noi nu mai ştim bine de cine, am crescut nişte generaţii de oameni multilateral dezvoltaţi obţinând cu succes certificate de cataractă, reumatism, hepatită sau cancer, direct de la locul de muncă, dar am mai salvat şi nişte vieţi prin policlinicile şi spitalele româneşti, nişte bieţi pacienţi care mai trăiesc încă fericiţi din salariul minim sau pensia agricolă.
Viaţa noastră, lustrată material şi social nici măcar nu mai contează. Dar patriotic şi româneşte simţind, ne îngrijorează pe toţi viaţa generaţiilor viitoare.
Conştienţi de povara pe care o reprezentăm astăzi pentru frumoasa şi mioritica noastră ţară, noi, inginerii, profesorii, medicii, militarii şi muncitorii din toate întreprinderile desfiinţate sau privatizate, noi, talpa legii pensiilor, mai mult normale decât speciale, noi cei fără sacrificiul cărora ţara nu poate ieşi din criză şi datorii, ne-am hotărât să ne jertifm pe altarul datoriei.
Nu mai contează cât e punctul de pensie, nu mai vrem calcularea contributivităţii unora sau altora, nu ne mai interesează dacă printre noi sunt cei care l-au citit pe Herodot, au privit filme radiologice, au stat la gura furnalului sau au alergat hoţii prin comune.
Toţi, laolaltă şi într-un glas, ne-am decis să contribuim la ieşirea ţării din impas. L-am ascultat pe premierul Emil Boc şi am înţeles, în al doisprezecelea ceas, că poşetele doamnei Udrea, călătoriile lui Videanu, Loganul preşedintelui şi stelele lui Oprea au nevoie de noi.
Trebuie să cotizăm împreună pentru bunăstarea întregului nostru popor, de la vlădică la opincă.
Cuvintele impresionante ale primului ministru ne-au deschis ochii. „Acest Guvern pe care îl reprezint va face ceea ce trebuie pentru România, chiar dacă asta nu înseamnă că poate să facă de fiecare dată ceea ce ar vrea să facă”, a spus domnul Boc, dând asigurări că Executivul nu va ezita să ia măsuri „aspre cu prezentul, dar corecte cu viitorul”.
Ca să nu obligăm guvernul la măsuri neconstituţionale – să nu ne extermine dumnealor - ne-am hotărât aşadar să urmăm mobilizatorul lui îndemn şi să fim chezaşi ai viitorului naţiunii.
Ne vom încolona aşadar organizat, la primul semn al partidului de la putere, aşa cum am învăţat în anii noştri de şcoală, şi vom lua drumul veşniciei.
Singuri, în deplină cunoştinţă de cauză, conştienţi de rolul istoric pe care ni l-a rezervat actualul guvern, vom ridica patriotic indicele de mortalitate în rândul pensionarilor români pentru a scoate ţara din impas.
Fără noi, viitorul va fi salvat. Fără pensiile noastre, guvernul va avea bani pentru câţiva kilometri de autostradă în plus, pentru un nou avion prezidenţial şi o barcă pentru a salva turismul românesc pe malurile Dâmboviţei.
Vom face economie la medicamente, leuştean şi lumină electrică, vom reda ţării apartamente la bloc şi nu va mai călători nimeni cu trenul beneficiind de tichetele gratuite. De fapt, nu va mai călători nimeni.
Însă nouă ne rămâne mândria patriotică de a fi salvat ţara într-un moment crucial. Trăiască România şi restul poporul său! Semnat: Cei de mai sus.
N.R. Această scrisoare ar putea fi reală, dacă n-ar fi imaginată şi orice asemănare cu realitatea este posibilă, chiar dacă nu e neapărat obligatorie.
