De două zile se întoarce pe toate părţile ideea dublării taxelor şi impozitelor, anularea cotei unice şi căderea economiei ca urmare a dispariţiei măsurilor de dreapta în economie. PNL se pregăteşte să depună moţiune de cenzură, în timp ce PDL face declaraţii eliptice şi întoarce spatele să nu vadă agitaţia.
Evident, cu spiritul său interpretativ cunoscut, poporul de analişti mioritici dă iama în presupuneri şi se teme de trădare. PNL ar fi fabricat un document cu care să atragă atenţia asupra sa şi FMI ar fi câinele de pază al prosperităţii româneşti. Nu vă vine să râdeţi?
Cum nu ştim exact despre ce este vorba şi nici nu ne spune nimeni, uşor putem intra în fandacsie. Clar e că ceva nereguli cu împrumuturile de la FMI sunt, din moment ce se pregăteşte de zor o scrisoare de intenţie, care intenţie ar fi de genul… capul plecat sabia nu-l taie.
Dar guvernul nu are timp şi, se pare, nici specialişti în comunicare pricepuţi, ca să spună lumii de unde începe necazul şi care e stadiul negocierilor de acum şi dinainte. Plus că mai nimeni nu ştie exact cum s-au folosit banii împrumutaţi.
În absenţa unui real program anticriză, adulmecăm care cum putem (de pe la finele lui 2008 şi până astăzi) urmele unei crize generale, fără să ştim cum s-o identificăm exact pe cea românească. Banii intră pe o parte şi se volatilizează pe alta, iar guvernul face din când în când precizări minuscule despre sume uriaşe.
Prin ziare umblă vorbele cu clopoţei în coadă, ba că se plătesc pensiile din împrumut, ba că se achiziţionează chestii bizare, precum sistemul de conferinţe video pentru sănătate.
De parcă ar avea muribunzii nevoie de ecrane, nu de medicamente. Că nici vată şi spirt nu mai găseşti prin spitale.
Cu şoselele stăm la fel de bine ca întotdeauna, autostrăzi ioc, ce facem vara se strică iarna şi gropile se înmulţesc mai ceva ca ciupercile după ploaie. Din ameninţările cu diminuări de personal a rămas doar ecoul unor greve care ba se ţin, ba nu se ţin.
Politica guvernamentală nu e de dreapta cât arată a fi de stânga. Berceanu are ceva cu maşinile procopsite, Videanu scrie la UE să-şi ajute întreprinderile personale.
Nimeni nu prea ştie nimic, aşa că oamenii fac şi ei presupuneri după cum umblă vorba.
A zis guvernatorul Băncii Naţionale că nu e indicată o creştere a taxelor, atunci asta e, că nu degeaba stă el de atâta vreme în funcţie.
A zis altul că trebuie mărit TVA-ul, atunci aşa va fi, doar plătesc taxa pe valoarea adăugată până şi avocaţii, de ce nu i-am jupui pe toţi cei care ne cad în mână?
Cu absorbţia fondurilor europene suntem în plop, nici aici nu merge după capul fiecăruia, trebuie să ai ceva relaţii, pile şi un telefon cu agenda încărcată de nume proprii ca să intri în rând.
Nimic nu suflă în afara conştiinţei de partid şi totul se roteşte după indicaţiile farului călăuzitor.
Aşa că disputa, lipsită de obiectul - documentul - conflictului, pe marginea măririi taxelor şi impozitelor rămâne un simplu drob de sare deasupra capetelor noastre mereu preaplecate.
Nişte păcălici votaţi de noi şi susţinuţi de cine trebuie fac şi desfac după cum îi taie mintea. Taie dintr-o parte, lipesc în alta, se fac că execută mişcări reparatorii, că iau măsuri drastice.
Ce propun astăzi nu mai stă mâine în picioare şi ce-au visat noaptea trecută pare să devină realitate dimineaţa. Cică ar guverna sau, dimpotrivă, s-ar opune guvernării. Tot o apă şi un pământ.
În vremea asta, Grecia atârnă de gâtul Europei. O ţară în faliment! Şi asta în condiţiile în care guvernul de acolo chiar a încercat să facă ceva.
Noi avem o creştere economică negativă. Ce-mi place chestia asta! Sună ca şi când ne-am putea culca liniştiţi.
Apropo, ce naşte somnul raţiunii? Monştri, ziceţi? Nu, păcălici!
