Scrisoarea către „andrisantul” FMI a devenit oficială. Cu tot ce se ştia că este în ea.
S-a dovedit încă o dată că la noi nu iese fum fără foc şi zarurile, aruncate deja pe tabla de joc a guvernului, au fost cu ghinion pentru pensionari şi bugetari, restul poporului aşteptând la rând la sacrificiu pentru lunile următoare. Când se vor mări cu siguranţă şi taxele şi impozitele.
În cadrul solidarităţii generale cerute de comandantul suprem şi al încrederii cu care membrii guvernului, parlamentului şi altor organisme de partid şi de stat şi-o acordă unii altora, o anume parte a populaţiei acestei ţări, cea cu viitorul asigurat, este mulţumită.
La ei, acolo sus, lucrurile sunt stabile, se derulează normal şi au o logică pe care „plăvanii” de rând nu reuşesc să o obţină cu mijloacele lor modeste. Logica stomacului plin.
Aici, jos, deodată, de parcă s-ar fi deschis Cutia Pandorei, contribuabilii află că există o grămadă de alocaţii şi indemnizaţii, de sporuri şi susţineri despre care habar nu aveau.
S-au tot dat în ani de zile, pe şest, cu perdeaua de la interese trasă până la capăt. Exact la fel cum s-au dat salariile prin deconcentrate sau cum se rezolvă veniturile în regiile care se laudă că nu sunt de stat, că funcţionează precum societăţile comerciale, dar fac profit după ce primesc alocări de la buget.
E o încrengătură de legal şi ilegal în care cineva se face acum că face ordine, sacrificând vârsta a treia şi bugetarii din învăţământ, sănătate etc.
Sub aparenţa curăţeniei generale, a vindecării „cancerului” din instituţiile de stat se pune piedică subzistenţei minime a unei părţi însemnate a populaţiei.
A acelei părţi în care, indiferent din ce poziţie se trage, nu se produc decât efecte de imagine, şi acelea pe termen scurt. Cât mai dau colţul o parte dintre „beneficiari”. Până uită şi merg în pas vioi la viitoarele alegeri.
Nu se umblă însă la numărul de ministere, la indemnizaţiile parlamentarilor, la posturile rudelor şi acoliţilor de partid, la economia privată profitabilă prin subvenţii subterane de la stat - vezi licitaţii trucate, contracte încredinţate direct, datorii iertate, impozite neplătite etc -, la beneficiile materiale ale poziţiei în partidul la putere, la corupţia devenită politică de stat şi la economia subterană despre care toţi ştiu că există, dar nimeni nu o vede.
Guvernul, condus cu mână forte de preşedinte, cântă aria încrederii după ce a înşelat toate aşteptările, justificate sau nu. Traian Băsescu nu are ce pierde, singur a afirmat acest lucru, pentru că nu mai poate candida o dată, aşa că după dumnealui potopul.
Pe o treaptă mai jos, românaşii angrenaţi în jocul politic care a ruinat ţara, dorm în front sau clatină dubitativ din creştet a îndoială mare. Mai că ar vrea să facă ceva în al doisprezecelea ceas, dar nu ştiu prea bine ce. Aşa că merg ca orbeţii înainte. Nici ei nu au, la urma urmei, ce pierde, pentru că nici în opoziţie nu moare lumea de foame.
De pierdut rămâne să piardă slujbaşul mărunt de la stat, profesorul sau medicul, poliţistul care îşi mai face treaba, pensionarul care îşi plăteşte primul dările şi aşa mai departe. Ei au votat, ei au sperat, ei vor trăi prost.
Noi vom trăi mult mai prost. Dacă n-ar fi cercul vicios în care ne învârtim, datorită neputinţei guvernanţilor de a oferi soluţii reale pentru a ieşi din criză şi consecinţele absolut tragice pentru prea mulţi nevinovaţi, mai că aş spune că aşa ne trebuie.
