Era o glumă bună pe vremuri. Când îi urai cuiva sănătate, câte unul mai hâtru îţi întorcea vorba, spunând: „Urează-mi şi noroc, pentru că tipii de pe Titanic erau sănătoşi tun!” Acum gluma se întoarce înzecit şi periculos asupra celor care au nenorocul de a se îmbolnăvi.
Îţi trebuie un noroc chior nu ca să treci sănătos prin viaţă, ci să nimereşti la cine trebuie dacă te loveşte boala. Pentru că, altfel, azi îţi pui ghipsul şi, când să-l scoţi, te trezeşti că n-a fost pus bine şi trebuie să o iei de la capăt. Sau mori de inimă rea că ţi s-a pus un diagnostic care, după analize, se dovedeşte fals.
Mai mult, poţi avea neşansa să te îmbolnăveşti într-o zonă unde n-ai medic, sau după ce ai ieşit la pensie şi nu mai ai bani de medicamente. Poţi face o boală serioasă, nu neapărat incurabilă, dar care se tratează cu un medicament mai scump. Până obţii aprobarea să ţi-l deconteze Casa de Asigurări ai tot timpul să mori liniştit.
Dacă doar te supără ceva şi vrei analize, trebuie să-ţi ţii boala în frâu, dacă n-ai bani, până anul viitor, pentru că la analizele gratuite, ca şi la solicitările în instanţă, programările se fac peste nişte perioade uriaşe de timp.
În fine, tot norocul te ajută şi când primeşti reţeta pentru afecţiunile pe care le ai. Dacă ai doar una, te scoţi cu o sumă rezonabilă, dacă ai adunat mai multe, vai de compensarea ta, că medicamentele costă de patru ori mai mult ca luna trecută.
Şi asta după ce ai cotizat conştiincios la stat, lună de lună, ai depus bani în banca sănătăţii tale o viaţă şi tot nu eşti sigur că la o eventuală internare nu-ţi cumperi singur vata şi branula.
Un articol pe care l-am citit recent arăta că o asigurare de sănătate particulară ar costa mai puţin buzunarul românului şi ar oferi şanse mai mari să beneficiezi de servicii de calitate dacă dă necazul peste tine. Bun, dar te lasă statul să nu-i mai dai banii buni cu care l-ai obişnuit şi pentru care te tratează ca pe un infractor tocmai atunci când eşti bolnav şi nenorocit?
Păi, veţi spune, la criza asta cum să se lipsească bietul stat de bănuţii contribuabililor la bugetul sănătăţii publice. Care buget seamănă mai curând cu un sac fără fund în care tot punem cu toţii, beneficiază doar unii – că n-or fi toţi românii betegi în ţara asta – şi tot nu ajunge. Din această cauză se tot vehiculează introducerea sistemului de coplată a serviciilor medicale.
Şi, ca să vă spun ce şi cum, am dat o căutare serioasă pe internet. N-am aflat că sistemul îi va favoriza în vreun fel pe cei care, având venituri mai mari, plătesc şi la CAS mai mult de-a lungul timpului. În schimb, e sigur că în iunie se definitivase la Ministerul Sănătăţii un proiect de lege care urma să fie dezbătut şi apoi supus aprobării în Parlament.
Nu vă încarc cu detalii privind modalitatea de punere în practică, din care nu lipsesc formulările generale şi înflăcărat optimiste, nu vă spun ce înseamnă tichetul moderator şi sumele cu care trebuie să facem sănătatea rentabilă şi să eradicăm şpaga din zonă, pentru că mi-ar lua prea mult timp. Oricum sunt sigură că varianta actuală se va modifica de câteva ori până o vom înghiţi şi noi. Vă spun numai ce am mai găsit.
Şi abia de aici putem spune, siguri pe noi, că ne-a cam părăsit norocul. Introducerea mecanismului de coplată prin tichetul moderator pentru sănătate reprezintă una dintre principalele clauze ale angajamentului financiar pe care Guvernul României l-a încheiat cu FMI şi Banca Mondială. Aşa că, vrem nu vrem, la asta vom ajunge.
Dacă sistemul de coplată ne va ajuta sau ne va duce şi mai des în mâna destinului e greu de spus acum. Oricum, urarea de la început rămâne valabilă: Sănătoşi să fiţi şi, dacă Doamne fereşte vă îmbolnăviţi, să aveţi şi noroc! Că de restul se ocupă guvernanţii.
