Cu o mulţime de proiecte nefinalizate pe masă şi o altă mulţime de studii de fezabilitate fără şanse reale de finanţare în portofoliu, politicienii gălăţeni au intrat abrupt în campanie electorală, alarmaţi de faptul că alegerile locale s-ar putea desfăşura mult mai devreme decât era prevăzut, respectiv la începutul lunii iunie, odată cu europarlamentarele, nu tocmai în toamnă, cum se preconiza iniţial. Şi cum timpul presează, au (re)început în forţă promisiunile.
Faptul că nu prea avem noroc la proiecte majore este deja de notorietate. Sistemul de management al deşeurilor, ale cărui prime hârtii datează de prin 2012, nu este încă gata, la drumul de centură se tot lucrează, deşi au trecut doi ani de când trebuia finalizat, centura ocolitoare tocmai şi-a pierdut constructorul şi a devenit incertă pentru viitorul apropiat, în ciuda faptului că are finanţarea asigurată, la noul sediu al Muzeului de Artă Vizuală nu s-a mai mişcat nimic de ani buni, pentru fabrica de baterii nu s-au găsit încă bani în aproape un an de căutări, de hydrogen valley deja nu-şi mai aduce nimeni aminte...
Peste toate acestea, însă, "domneşte" aeroportul, pe mâna căruia s-a mai câştigat o rundă de alegeri, după ce o armată de politicieni s-au pozat, în 2019, în plin câmp, cu harta detaliată a "minunii" întinsă pe capota unei maşini.
După ce s-a comandat studiul de fezabilitate, în decembrie 2022, timp de mai bine de zece luni n-a mai scos nimeni o vorbă, iar ulterior au apărut câteva explicaţii timide despre faptul că proiectul nu este gata, deşi termenul-limită a fost depăşit. Odată cu pericolul de a-i prinde alegerile locale cu pantalonii în vine, oamenii politici au scos din nou pe tarabă aeroportul. În noile angajamente, foarte interesante sunt sumele necesare, care au crescut de vreo 5-6 ori faţă de previziunile iniţiale, ceea ce face mult mai dificilă obţinerea unei finanţări, precum şi legarea proiectului de un altul, cel al extinderii poligonului de la Smârdan. Această extindere, deşi nu s-a spus concret, este o lucrare de anvergură, iar dacă se va urma "scenariul" de la Kogălniceanu, unde proiectul, deja lansat, se întinde pe... 20 de ani, perspectivele de a se construi un aeroport în proximitatea Smârdanului ajung să ţină de viitorul foarte îndepărtat.
Dar, hei, important este că aeroportul se va construi, ce mai contează când! În definitiv, alegeri locale mai sunt şi în 2028, şi în 2032, ba chiar şi în 2036 și 2040, dacă până atunci nu dă peste noi vreo rachetă putinistă sau cutremurul ăla mare pe care-l tot anunţă Mărmureanu!
