Ducem de ceva vreme o campanie întru salvarea clădirilor de patrimoniu gălăţene încăpute pe mâna unor proprietari-epigoni: străbunicii lor (dacă nu cumva e la mijloc vreo şolticărie avocăţească a vreunui deputat pus pe revendicat case pentru şmecheri, cum s-a mai văzut…) s-ar răsuci în mormânt să vadă ce-au ajuns casele lor furate de comunişti, degradate de chiriaşi la nivel de coteţ, dar distruse abia acum, de revendicatori!
Proprietatea este garantată de Constituţie, însă, printr-o legislaţie slabă (bună poate pentru proprietari de tarabe şi chioşcuri, nu de palate), şi ticăloşia este garantată laolaltă cu sfânta proprietate! Cum altfel am putea spune, când mergi pe Domnească şi te uiţi să nu-ţi cadă o clădire în cap? În Galaţi nu există măcar o casă memorială, în timp ce Brăila are cel puţin cinci! Casa familiei unui pictor de talie naţională se prăbuşeşte printre procese nesfârşite şi chiriaşi sociali, în timp ce atâtea clădiri, odată impozante, se fărâmiţează sub ochii noştri şi proprietarilor nu li se întâmplă nimic! De parcă parlamentarii noştri, consilierii locali şi judeţeni nici n-ar fi gălăţeni: orice parlamentar poate iniţia îmbunătăţirea legislaţiei naţionale, orice consilier, adoptarea unui regulament strict care să protejeze clădirile de hoţii de fier vechi sau cărămidă, dar şi de… noii vechi proprietari, să împiedice ridicarea unor ciudăţenii arhitectonice lângă casele făcute în dulcele stil de demult…
Ca să facem o comparaţie la îndemână: dacă părinţii naturali îşi bat joc de viaţa propriului copil, există instituţii care intervin şi protejează copilul, îl amendează pe părintele agresiv, îl trimite după gratii sau chiar dă în plasament copilul. Cu casele nu se întâmplă însă la fel! Nu există ca prin alte ţări, din care ne inspirăm doar în privinţa limbajului politic şi interzicerii fumatului în locuri publice, un regulament care să impună ce culoare să aibă faţada, dar măcar să poţi interveni eficient când se dă cu roz peste o clădire de patrimoniu, cum s-a întâmplat la doi paşi de sediul Consiliului Judeţului, în ciuda sesizării Primăriei de către Direcţia de Cultură şi Patrimoniu şi amenzilor, probabil prea mici. Un proprietar amendat periodic pentru că nu-şi poate întreţine casa o va vinde altuia cu bani sau administraţiei publice, dar legea nu ajută în acest domeniu…
Ne-am bucurat să raportăm Europei că am făcut dreptate, că am procedat la restitutio in integrum cu bunuri confiscate de regimul comunist, dar, după cum se ştie, „drumul spre iad este pavat cu intenţii bune!” Tot aşa, cu bunăvoinţă şi cu legi pe jumătate, am fost prima ţară din lume care a desfiinţat robia: tinerii boiernaşi i-au eliberat pe robii ţigani de pe moşiile lor, spre disperarea acestora, care nu-şi înţelegeau încă drepturile, dar se trezeau fără sălaş… Atunci, eliberaţi in integrum, de sclavie, ţiganii n-au primit pământ, n-au fost ajutaţi cu slujbe şi şcoală, iar astăzi au devenit o problemă europeană, o pisică aruncată din curte-n curte! Şi totul de la o lege imperfectă, cum este şi cea a caselor de patrimoniu...
