În urmă cu aproape doi ani, pe când de-abia se zvonea că miliardarul Adamescu va cumpăra Oţelul, am scris un editorial despre posibila tranzacţie. Avertizam atunci gălăţenii că omul de afaceri bucureştean nu este un partener de încredere, căci în prea multe situaţii anterioare aplicase metoda managerială „Lăcusta”. Pentru cei care nu ştiu, precizez că amintita metodă constă în achiziţionarea unei firme vulnerabile (în special din cauza blocajului administrativ) dar potentă financiar, care apoi este secătuită de toate lichidităţile şi activele, după care este cedată unul interpus care îi declară falimentul.
Să fie foarte clar: metoda „Lăcusta” nu este ilegală. Însă este demolatoare, brutală şi în multe puncte imorală, căci nu ţine cont de efectele colaterale - acţionarii minoritari, clienţii, beneficiarii, aşteptările publicului, implicaţiile sociale, tradiţiile, brandul, mândria locală etc - ci doar are ca scop să producă un flux important de cash într-un timp foarte scurt.
În fine, acest editorial nu-şi propune o analiză a stilului de afaceri al domnului Adamescu. Este treaba domniei-sale cum îşi conduce firmele. Când vine, însă, vorba despre Oţelul Galaţi, lucrurile se văd într-o altă lumină. Deşi mulţi mă înjurau cu furie pe internet la articolul de acum doi ani, cred că de data asta vor fi nevoiţi să accepte că aveam dreptate. Faptele din ultimele 48 de ore arată că dl Adamescu vede în clubul de fotbal fanion al oraşului Galaţi doar o oportunitate de a pune mâna pe nişte bani. Fără bătăi de cap şi fără scrupule. Restul – Dumnezeu cu mila!
În cele doar câteva luni de când a preluat pachetul majoritar la Oţelul, Dan Grigore Adamescu a reuşit să scoată din conturile clubului multe milioane de euro. Bani despre care nu se ştie nimic. De băgat nu a băgat nici un sfanţ. A băgat în schimb Primăria Galaţi. Bani publici. De care va trebui să se dea socoteală dacă clubul va avea de suferit din cauza manevrelor financiare ale patronului actual.
Dar asta nu e tot. La Oţelul e haos. Narcis Răducan pare să fie doar o păpuşă de cârpă bună pentru făcut declaraţii la TV. Nu are drept de semnătură în bancă, nu prea contează. Nici cu Petre Grigoraş nu e în regulă. Omul antrenează echipa de câteva săptămâni, dar nu are contract. Pe bună dreptate, el se gândeşte să plece, căci e absurd să faci muncă patriotică la un club care ţi-a promis marea cu sarea şi care se pretinde în măsură să intre în clubul granzilor fotbalului. Ultima veste e că şi Marius Stan s-a panicat. Pe undeva, el este principalul răspunzător dacă Oţelul intră în colaps, căci el l-a adus pe Adamescu şi l-a prezentat gălăţenilor ca pe un fel de al doilea Mesia.
Evident, într-un final, cineva va trebui să achite nota de plată a acestei afaceri care deja capăt un parfum dubios. Rânced. Puturos. Căci dl Adamescu a primit gratis peste şapte milioane de euro cash, plus nişte baze sportive (pe care aud că vrea să le vândă), plus nişte jucători care valorează şi ei câteva milioane euro în total şi care se pare că-s scoşi la mezat.
Să fim corecţi! Cine a cedat toate acestea gratis şi fără nicio garanţie ori e prost, ori e corupt. Nu există altă explicaţie. De aceea, aşteptăm urgent explicaţii pertinente de la toţi cei implicaţi, dar în mod deosebit de la Ionel Borş, cel care a fost "maestru de ceremonii" la parafarea actelor de cedare a clubului. Şi ar fi bine să se grăbească. Cu furia fanilor Oţelului nu-i bine să te joci. Credeţi-mă, am încercat senzaţia!
