Oamenii buni nu cer ajutor

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Într-o lume românească din ce în ce mai dominată de urât, în care corupţia ajunge la rang de lege, minciuna, furtul şi manipularea sunt artele preferate ale celor aleşi sau numiţi să ne conducă destinele, mai există oameni - puţini, e drept - care fac bine, pur şi simplu pentru că sunt buni. Există încă oameni (şi la Galaţi, dar şi prin alte părţi) care fac voluntariat ca să-i sprijine pe cei pentru care viaţa este, zilnic, o încercare aproape imposibil de trecut. Sunt oameni care se luptă pentru bunăstarea altor oameni, care pun interesele celorlalţi mai presus de ale lor, persoane pentru care o zi liberă nu este decât un prilej pentru încă un drum cu ajutoare, pentru încă o acţiune menită să aducă zâmbete pe buze. Îi admir pe oamenii aceştia, cu atât mai mult cu cât sacrificiul lor de sine nu iese la rampă, nu cere nimic în schimb.

Chiar şi atunci când cer ceva, dăruitorii o fac în numele celor pe care-i ajută, niciodată pentru ei înşişi. Îmi vine acum în minte, dintre gălăţenii cu suflet mare, numele doamnei dr. Marcela Dragomir, preşedinta Fundaţiei "Suport Medical Activ". Nu o cunosc personal, dar îi ştiu proiectele şi încăpăţânarea cu care continuă să facă bine, dincolo de binele zilnic, instituţionalizat, pe care îl revarsă, în calitate de medic, asupra pacienţilor săi. O să se mire, probabil, să citească aceste rânduri, sunt doar o mică recunoaştere a unei mari dăruiri.

Ca ea mai sunt şi alţii, desigur. Suflete mari, pentru care viaţa este o continuă zbatere în slujba altor vieţi. Am observat, în ultimele luni, o încrâncenare de a vedea doar ceea ce este rău, negru. Dacă am scris despre matrapazlâcurile unora, mi s-a reproşat că de ce nu le văd şi pe ale altora. De parcă am fi într-o competiţie tembelă pentru mizerabilul anului, coruptul lunii sau cine fură mai cu spor de la ţară şi popor... Sincer, m-am săturat să scriu despre răi şi furi, aşa mi-e greaţă de maşinaţiunile şi de schemele şi de viloaiele şi de maşinile potentaţilor! Ştiu că e nevoie să-i expunem, să le scoatem gunoaiele pe tapet, ştiu că, în afară de o mică parte a presei, încă nefrântă sub papucul unuia sau altuia, nimeni nu mai îndrăzneşte să spună nimic. Dar, câteodată, e atâta mizerie în jur, încât simt nevoia să mă agăţ, măcar o zi, măcar o oră, de binele pe care unii români încă îl mai fac. Cumva, am nevoie de demonstraţia că încă mai suntem oameni, nu bestii.

Ieri, în timp ce treceam în revistă ştirile dimineţii, am aflat, de la prieteni din presă, că un asemenea om bun e într-o cumpănă majoră şi are nevoie de ajutor. Oana (Wanna) Livadariu e un suflet frumos care, zi de zi, munceşte pentru ca toţi copiii sărmani să poată merge la grădiniţă. Poate pare puţin, dar e foarte mult. Are 34 de ani, se luptă cu cancerul, iar viaţa ei depinde acum de toţi ceilalţi oameni buni din ţara asta. Ştiu că sunt mulţi OAMENI şi în Galaţi, de aceea vă rog, dacă puteţi, ajutaţi-o să se facă şi să facă bine.

Oana Livadariu:

Raiffeisen Bank (cod SWIFT RZBRROBU), sucursala Victoriei

LEI - RO34 RZBR 0000 0600 0834 2460

EURO - RO05 RZBR 0000 0600 1532 2908

CONT PAY-PAL: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Citit 1291 ori Ultima modificare Miercuri, 08 Octombrie 2014 16:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.