Jean Chrissoveloni, nepotul marelui bancher Nicolas de Galaţi, intim al reginei Maria, pe care o primea în conacul său de la Ghidigeni, cel care cumpărase jumătate din Bucureştiul interbelic, a deschis într-un adevărat palat de pe Lipscani, retrocedat familiei, o bibliotecă uriaşă, elegantă şi modernă!
La Galaţi, fostul primar Nicolae vorbea, din când în când, de o viitoare superlibrărie, pe Domnească 24 - clădire încă ruinată şi în litigiu! Va supravieţui însă minunea de pe Lipscani sau ar fi rezistat librăria din Palatul Gheorghiu, fără interesul cumpărătorilor, mai ales acum, când ni se mai coace un bir, care să facă din carte un produs şi mai de lux decât este deja?
Timbrul literar, care, după cum au propus parlamentarii noştri culţi, ar urma să nu mai fie de doi la sută din preţul cărţii, ci să coste un leu, este contestat de Asociaţia Editorilor din România. Vor fi şi alte costuri suplimentare! Timbrul e contestat de pildă de Gabriel Liiceanu, editorul de la Humanitas, în timp ce preşedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, susţine că schimbarea ar reduce evaziunea fiscală. Sigur, mai sunt şi vor fi scriitoraşi care să bage neoficial pe gâtul elevilor şi profesorilor cărticele proaste. Cât sărăceşte însă bugetul, când „haiducii literari” nu pot cumpăra din banii ăia nici măcar fermoarul unei poşetuţe „marca” Udrea?! Tâmpenia este că editorul este obligat acum să cumpere pielea ursului din pădure, achiziţionând timbre înainte de a lansa cartea, care se vinde (dacă se vinde) în luni şi chiar ani! Scriitorii, plasticienii, muzicienii vor fi şi mai afectaţi de noul bir.
Pieţele de carte străine au avut continuitate, n-au sărit, ca la noi, de la tiraje de 50.000 exemplare înainte de ´89 la o sută sau două de „bucăţi” acum! Dar nu suntem nişte idioţi, ci dovedim încă o dată că ne adaptăm vieţii, inclusiv celei de junglă, chiar dacă aceasta ne cere să dezvoltăm simţuri noi sau să pierdem câte unul vechi, cum ar fi cel al lecturii. În casele friguroase (ca şi acum) din vremea comunismului, cu doar două ore pe zi la tv şi fără internet, găseam în cărţi adevărate videoteci pentru “ochii minţii”. Acum suntem mult mai grăbiţi, cărţile le vedem în filme!
De ani de zile, scriitorii şi profesorii gălăţeni cer statului (sic!) să le facă librărie la Galaţi. Sună logic şi patriotic să aşteptăm salvarea de la stat, dar oare avem şi cu ce, avem când, avem chef să susţinem librăriile? Uite, putem cumpăra chiar şi cărţi ale scriitorilor gălăţeni, de la librăria „Donaris”, însă, chiar şi fără timbru, nici măcar scriitorii nu prea se cumpără între ei. Carte scumpă, program încărcat la serviciu, stres, presiunea politicului care îţi dă seriale telenovelistice la telejurnale - toate nu-ţi mai dau timp să citeşti ca „înainte”.
Dar chiar şi o carte care ar stârni mare interes poate rămâne ascunsă în provincie. Odată cu revoluţia s-a dus şi centralizarea desfacerii de stat a cărţii. Am tot propus unor manageri din CFR să facă o astfel de afacere, dar au alte probleme acum. După ´89, s-a distrus, ca să se vândă sediile, centrala naţională a cărţii, care difuza până şi la sate! Acum, oraşele sunt izolate, doar câteva edituri mari au librării în ţară, dar nu peste tot. Cu noul timbru, vor mai închide şi ele din librării. În fond, putem asculta şi manele, cât lipim timbre cu limba română!
