24 iunie - Ziua Internaţională a Iei a început, ca toate lucrurile bune, dintr-o iniţiativă privată. Sărbătorirea a fost iniţiată de comunitatea La Blouse Roumaine pe 7 ianuarie 2013 şi a devenit în scurt timp un eveniment global, sărbătorit pe şase continente, în peste 50 de ţări.
Pe 24 iunie 2015, aflăm de pe pagina de facebook Ziua Universală a Iei 2016, sărbătoarea iei a fost recunoscută oficial de Primăria Washington DC, graţie iniţiativei lui Bogdan Banu.
An de an, din ce în ce mai multe persoane s-au alăturat iniţiativei lăudabile de a scoate ia din lada de zestre a bunicilor şi a o readuce în atenţia publicului larg, dăruindu-i din nou strălucirea pe care o merită. Deşi preţurile oarecum prohibitive ne împiedică, pe cei mai mulţi dintre noi, să cumpărăm o ie sau o cămaşă tradiţională cusută manual, potrivit modelelor moştenite din mamă în fiică, de la începuturile neamului românesc, putem alege să purtăm şi o ie sau o cămaşă cusută la maşină, dar care să ducă mai departe simbolurile frumuseţii naturale a neamului nostru.
Astăzi, români din ţară şi din lumea întreagă vor purta ie pentru a sărbători Sânzienele şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Cu gândul la toate iile de care m-am bucurat de-a lungul timpului, încă de la doi ani, o voi face şi eu, îmbrăcând o ie primită în dar de la mama, care acum nu mai este lângă mine decât în spirit. Îi mulţumesc atât mamei, cât şi meşteriţei care a făcut minunăţia şi a dus-o, acum foarte mulţi ani, la un târg de îmbrăcăminte tradiţională din Sighişoara. A lucrat cu dibăcie şi cu simţ de răspundere, fiindcă, după atâţia ani, încă pot purta bluza ca o spumă, răcoroasă şi confortabilă, fără teamă că şi-a pierdut strălucirea. Fiind realizate din materiale complet naturale, iile pot fi întreţinute uşor şi purtate fără probleme ani de zile. Nu se demodează, nu trebuie călcate, nu au elastice care să se ardă stând în dulap, sunt prietenoase cu pielea şi, dacă optaţi pentru un model simplu, alb pe alb sau alb şi negru, se asortează uşor, putând fi folosite şi la ocazii speciale, aşa cum a făcut în mai multe rânduri frumoasa Mădălina Ghenea, de pildă.
Vă întrebaţi, probabil, de ce această lungă pledoarie pentru ie? Ei bine, fiindcă mi-aş dori, pe lângă binevenitele iniţiative private, să văd o strategie a Ministerului Culturii şi, de ce nu, a Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, prin care să se încurajeze, la nivel instituţional, promovarea iei şi a cămăşii tradiţionale, în varianta sa masculină. Să se facă expoziţii itinerante cu costume naţionale din patrimoniul marilor muzee, să se facă, de ce nu, jocuri educative prin care să se înveţe coaserea, în puncte, a câtorva modele tradiţionale. Nu zic să se apuce de croit ii la orele de lucru manual (dacă or mai fi existând şi astea), dar, până la urmă, chiar şi un joc pe computer cu aşa ceva merge făcut. Hai să vedem şi un efort instituţionalizat, hai să vedem ateliere de făcut ii în care să lucreze tineri proveniţi din instituţiile de ocrotire ale statului, magazine în care să vândă, cu preponderenţă, persoane din categorii sociale altfel defavorizate, hai să folosim această bogăţie pentru a face lumea nu doar mai frumoasă, ci şi mai bună. Şi zic lumea, nu România, fiindcă, astăzi, nu doar România poartă ia.
