Nostalgicule, dă-ţi rabla la fier vechi!

Scris de Mariana Constandache

Luni, 08 August 2016 00:00

Ruginită, plină de straturi de praf imposibil de numărat, cu unul sau mai multe cauciucuri dezumflate, cu geamurile opacizate de colb şi pătate de cine ştie ce chestii, poate garnisită cu ierburi şi flori crescute pe lângă ea, stă într-o parcare alături de suratele care bat zilnic kilometri şi văd frecvent câte o spălătorie. Îi încurcă şi pe pietoni şi îi enervează pe şoferii care o înjură crunt şi pe ea şi pe stăpânul ei, care a lăsat-o în voia sorţii. Este ea, rabla, multiplicată în sute de exemplare în Galaţi, mai pe lângă un bloc, mai într-un colţ de parcare ori în faţa vreunei porţi, pe o stradă cu case. Deseori, e adăpost pentru rozătoare şi pisici. Dar e proprietate, iar proprietatea e garantată prin Constituţie. Statistic, în ciuda dreptului de a stăpâni după bunul plac un bun pe care îl are orice român, câteva sute de maşini care nu îşi mai meritau demult numele au fost luate forţat de pe locurile unde au fost, după toate aparenţele, abandonate. Indiferenţa, neputinţa de a le întreţine, lipsa de iniţiativă, dar şi nostalgia îi pun însă în continuare pe mulţi proprietari de „antichităţi” să spere că procedurile complicate pe care legea le prevede pentru ridicarea rablei îi va aduce greu pe muncitorii de la primărie la uşa lui, cu tot cu macaraua din dotare. Inventarieri, somaţii, procese verbale, constatări şi extra-constatări. Cheltuieli. Timp. Speranţa că rabla va prinde suta de ani şi poate va face pui odată şi o odată în parcare moare ultima, iar dreptul lui, al stăpânului de fier vechi cu roţi, va fi apărat. Greşit! Aşa cum sunt şi susţinerile celor care se ridică contra ideii de curăţare, cum că stăpânul de rablă este un bun platnic de ITP, impozite şi rovinietă. „Le am pe toate la zi” au susţinut voci care au încercat să combată procesul. Serios? Mă întreb cu nedumerirea cuiva care nu este pasionat de colecţionarea maşinilor sub orice formă, cum ar putea să investească cineva, în zilele nostre, în plata atâtor dări fără se beneficieze de ele. Cei mai mulţi proprietari de maşini pe care îi cunosc, şi cred că aşa sunt majoritatea, sunt obsedaţi de maşinile lor. Cum de cei care au „antichităţi” pe răboj le tratează cu atâta indiferenţă? E ilogic. Proprietarule de rablă, fie că eşti tu pensionar care acum mergi cu autobuzul sau posesor de atâtea maşini că nu îţi mai ajunge timpul şi cheful să te preocupi de vechitură, nu te enervează când mergi prin oraş şi mijlocul de transport în care te afli se poticneşte în vreun autoturism staţionat pe banda unu pentru că parcarea e aglomerată? Desigur, îl înjuri pe nesimţit şi odată cu el, Primăria care nu face nimic ca să mai construiască nişte parcări. Sau nu-i aşa că cel puţin odată a vrut să treci strada şi în buza trecerii de pietoni stăteau ticsite maşinile de a trebuit să ajungi în mijlocul carosabilului ca să te asiguri? Iarăşi, i-ai înjurat pe nesimţiţi, şi Primăria care nu le ridică maşinile, şi pe poliţiştii care nu stau la până să dea amenzi. Gălăţeanule cu rablă în parcare, pentru tine, care nu mai poţi sau nu mai vrei sau nu mai ai timp să-ţi întreţii maşina, există o soluţie, iar aceea nu este să aştepţi să vină Primăria, să ţi-o ridice, ca mai apoi să ai ce răscumpăra sau motiv să dai în judecată. Du-o la fier vechi şi scuteşte-o, pe ea de chinuri, şi pe ceilalţi de munca de a-ţi transmite, periodic, urările necucernice şi prea puţin cuvioase.