Miercuri seară, 4 martie, mi-a stat cafeaua în gât când, la Cafeneaua Artiştilor, la o serată literară cu muzică şi acte de caritate, unul dintre invitaţi s-a încăierat cu o poetă! Am avut astfel parte din plin, pe lângă poezie, şi de acţiune, dacă ne place acţiunea, însă de una jenantă! A trebuit chiar să intervină şi un echipaj SMURD, ca să dea asistenţă victimei, care a avut un atac de panică, pentru că nu se aştepta la un aşa afront. A sosit chiar şi un echipaj al Poliţiei Locale, deci se cheamă că se întâmpla ceva grav! Cum doamna, deşi puternic marcată, nu a depus totuşi plângere, lucrurile s-au împăcat, însă ruşinea a rămas!
Culmea, atacul a venit din partea unui poet cunoscut, care conduce o asociaţie scriitoricească, scoate o revistă, organizează un festival de poezie! Nu dăm nume, vorbim însă ca principiu. Se vede că Bachus a fost de vină încă de la începutul întâlnirii culturale, când invitatul s-a supărat brusc pe o poetă că nu l-a amintit ca autor de prefaţă. A urmat critica, cu voce tare, la adresa poeziei altei poete, ba şi a muzicii folk cântate într-un miniconcert.
În final, poeta - cea mai afectată de intervenţie - a protestat că i s-a stricat seara, s-a trezit însă ţinta unui pumn şi a fost luată de gât la propriu. Ea a încercat să scape dându-i în cap cu telefonul… Nu poţi să te faci că nu „vezi” astfel de purtări incalificabile, mai ales că poetul recidivează. Anul trecut, la lansarea unei antologii locale la Biblioteca judeţeană, scoasă de Primăria gălăţeană cu ajutorul unor editori ieşeni, poetul s-a stropşit urât la oaspeţi, a plecat furios, dar s-a întors ulterior după geantă, continuând furios critica de sus la adresa nefericitei antologii. A doua zi am fost mirat însă să-l aud tot pe dânsul chiar lăudând iniţiativa.
Dumitru Popescu zis „Dumnezeu” a scris romanul „Pumnul şi palma!”, însă pumnul şi palma nu sunt o soluţie literară. La un eveniment vin, sau nu vin, plec sau stau, vin sau... coniac.
