Medicul Ciprian Groza, directorul general al Casei de Asigurări de Sănătate (CAS) Galați a răspuns, în exclusivitate pentru cititorii cotidianului "Viața liberă", unor probleme acute ridicate de cetățenii urbei noastre.
- Una dintre controversele actuale este cardul naţional de sănătate. Ce noutăți aveți?
- Cardul de sănătate național costă în acest moment 14 lei. Din acest motiv, pentru foarte mulți concetățeni nu are valoare și îl pierd a doua zi după ce l-au primit. Apoi vin la noi și solicită adeverințe și, evident, emiterea altui card. Ca atare, ne-am propus o mărire a costului, pentru ca oamenii să-l păstreze așa cum își păstrează cardurile bancare. Precizez că ele se tipăresc doar la Sibiu pentru toată țara și din acest motiv uneori durează foarte mult eliberarea lor. Există un plan care prevede ca acest card de sănătate să apară pe un card unic, împreună cu actul de identitate și cu permisul de conducere. Când vor fi gata reglajele între ministere și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, românii vor avea un singur card, care va fi de dimensiunile celui bancar și va încăpea foarte bine în portmoneu.
- Le vor pierde pe toate trei atunci!
- Nu. Dacă urmăriți statisticile, o să vedeți că, de exemplu, cardurile bancare sunt printre cele mai puțin pierdute obiecte, pentru că reprezintă o valoare în sine.
- Care sunt beneficiile cardului european de sănătate pentru un cetățean român care călătorește în străinătate?
- Cardul european este asigurarea medicală când o persoană călătorește în străinătate, într-un stat membru al Uniunii Europene şi în Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Elveția și Marea Britanie. În afara acestora, avem o înțelegere cu Turcia și cardul este valabil şi acolo. În cazul în care cetățeanul are o urgență medicală, el este tratat, iar costul îi va fi returnat de stat când revine în țară.
- Deci trebuie să aibă asigurare sau vine înainte de concediu la casa de asigurări și solicită un card european?
- Vine şi solicită un card european, care nu costă niciun leu, este valabil doi ani. Se eliberează la ghișeul nostru și durează între 3 și 5 zile până îl obține. Atenție, cardul european se folosește doar pentru urgențe medicale în timpul unei vacanțe sau al unei deplasări în străinătate! Am avut cazuri în care anumiți oameni bolnavi au crezut că, obținând cardul european, pot merge să se opereze în străinătate.
- Ce ne puteți spune despre programul de prevenție derulat prin medicii de familie?
- Este vorba despre un program european. E un program foarte bun pentru determinarea stării de sănătate a românilor. A mai existat un astfel de program pe vremea ministrului Eugen Nicolaescu, în anul 2008. Problema acelui program, care a fost și el la fel de bun, a fost că nu s-a finalizat. Adică, ultima etapă a programului nu s-a mai făcut. Ideea este să stocăm datele fiecărui pacient în sistem, să vedem ce am găsit și să vedem dacă avem o populație preponderent bolnavă de boli cardiovasculare sau dacă avem o populație preponderent bolnavă de boli metabolice, de obezitate și așa mai departe. Această analiză de final nu s-a mai efectuat în 2008.
Acest nou program a început în iulie 2023 şi se derulează prin medicii de familie. Este un program multianual, ceea ce este foarte important, și se dezvoltă pe componente. Astfel, mă prezint la medicul de familie, cel mai bine în luna de naștere, nu neapărat pentru că sunt bolnav, ci pentru o vizită la un medic specialist sau la un stomatolog. Toate acestea ar fi bine să fie făcute, prin această programare, exceptând, bineînțeles, situațiile de urgență, pe care nu și le dorește nimeni și care necesită intervenție rapidă.
- La centrele de analize sunt suficiente fonduri?
- La centrele de analize medicale sunt fonduri în funcție de aparatura pe care o are centrul respectiv. Nu toate laboratoarele de analize au același buget. Casa de Asigurări nu trimite bani cuiva anume, pentru că are o pasiune pentru cineva. Toate laboratoarele, în funcție de aparatura pe care o au, primesc fonduri. Unele mai multe, altele mai puține, dar primesc. Unii își termină fondurile mai repede, alții mai puțin repede, în funcție de adresabilitate, în funcție de reclama pe care și-o fac.
Medicul, la rândul lui, când prescrie un bilet de trimitere la analize, nu are voie să scrie acolo un anumit laborator, o anumită clinică, un anumit spital și așa mai departe. De asemenea, când trimite la specialist, pune diagnosticul și atât. Nu îi spune bolnavului să meargă la spitalul X, Y, Z. Omul se duce acolo unde crede el că îi va fi bine, că vrea în Galați, că vrea în alt județ, indiferent. E alegerea lui.
Fonduri există, chiar dacă nu le găsim la colțul străzii, la primul laborator care ne iese în cale. Găsim la alt laborator, poate în alt cartier, dar găsim. Iar pentru anumite categorii de boli există programe naționale, care se referă la afecțiuni cum ar fi COVID, diabet zaharat, boli cardiovasculare, boli renale cronice, pentru care, indiferent dacă mai există sau nu fonduri de la Casa de Asigurări, sunt asigurate analizele medicale dintr-un fond de rezervă.
- Un subiect controversat este cel al centrelor de permanență. Mulți cititori se plâng că nu au primit nici cel mai mic ajutor și au fost trimişi la spital. Sunt și gălățeni mulțumiți, care spun că li s-au rezolvat problemele. Care este situația reală?
- Înfiinţarea acestor centre de permanență a fost făcută pentru a prelua din cazuri, pentru a mai elibera puțin din aglomerația de la unităţile de primiri urgenţe (UPU). În weekend sau seara, pentru o injecție intramusculară de pildă, foarte mulți oameni mergeau la UPU și, din păcate, o parte mai merg și acum. Adică, pentru lucruri banale, care pot fi făcute într-un astfel de centru de permanență, se aglomerează UPU și dacă în același timp vine un accident vascular, un accident auto sau orice alt accident grav, pentru care secundele fac diferența, sunt întârziate anumite intervenții din cauza unei injecții.
În Galați avem 11 astfel de centre de permanență. În municipiu avem trei centre de permanență, așezate oarecum strategic, pe cartiere. Avem un centru în Micro 39, avem unul pe Furnaliștilor, în Micro 20, și mai avem unul la Biserica "Sfinții Trei Ierarhi" din Mazepa 2. Anul acesta se va mai deschide un centru de permanență pe Dogăriei, undeva în zona Cantinei de Ajutor Social.
În Galați avem un singur UPU, la Spitalul Județean, care nu este aglomerat, este supraaglomerat. Cadrele medicale de acolo au zile și cu 700 de prezentări.
Tocmai de aceea am gândit această variantă cu centrele de permanență. În ele prestează medici de familie și asistenți medicali, care sâmbăta și duminica au program de 24 de ore. În restul săptămânii, de luni până vineri, au program de la ora 15.00 până la ora 8.00 dimineața, adică 17 ore.
Din păcate, e o realitate, nu toți medicii se prezintă la program în centrele de permanență, unii dintre ei invocând chiar motive de teamă, mai ales cei din mediul rural, așa că după ora 9,00-10,00 seara închid ușa cabinetului. Noi plătim aceste prestații, atât medicii, cât și asistentele. Controlul acestor centre de permanență este însă greu de făcut, nu putem merge în control decât împreună cu echipa de la Direcţia de Sănătate Publică (DSP). Nu am nimic să le reproșez colegilor de la DSP, dar acest lucru înseamnă să-i anunțăm, să aibă și ei mașină disponibilă și astfel reuşim să mergem după 2-3 zile. Am primit semnale în timp real care spuneau că doamna doctor X e în mall și ar fi trebuit să fie în centrul de permanență, la program. Din păcate, n-avem cum să ne deplasăm în astfel de cazuri. Echipa mea n-are cum să ia legătura cu DSP-ul în cinci minute, să găsească o soluție de moment și să meargă împreună în control. Trebuie emis un ordin din partea mea și din partea directorului de la DSP. E o scăpare în regulamentul de organizare și funcționare al centrelor de permanență. O scăpare pe care și noi am ridicat-o, și colegii de la DSP, astfel că sperăm să o reglementăm.
Trebuie să spun în același timp că sunt colegi care își fac datoria în centrele de permanență. Și lucrul ăsta chiar se vede, în mediul rural, de exemplu. În județ, comunitățile care au astfel de centre de permanență sunt mulţumite, din punct de vedere al actului medical. Au asistență medicală 24 din 24, au medicul lor de familie care vine la cabinet după programul lui, apoi seara și pe parcursul nopții au medicul din centrul de permanenţă. Eu încurajez și sper să se deschidă din ce în ce mai multe astfel de centre de permanență, pentru că ele chiar sunt utile. Important este să înțeleagă și medicii, în principal ei, că e foarte important, când ai program de gardă, să fii acolo și să nu riști să-ți pierzi profesia din cauza unui incident nefericit.
Trebuie să vă mai spun că aceste centre de permanență, pe care și le doresc toți primarii, nu au cum să existe peste tot în comunitățile locale. Ele se constituie prin voința unor medici care vor și constituie un astfel de centru. Nu le constituim nici noi, cei de Casa de Asigurări, nici Direcția Sanitară. Medicii se asociază și spun: suntem cinci, șase, șapte medici. Ne constituim. Mergem la Direcția Sanitară. Obținem toate avizele necesare pentru ca noi să deschidem acest centru de permanență. Apoi, cu toate actele, vin la noi și noi plătim activitatea medicală de acolo. Asta e înșiruirea logică. Sunt medici care au și cabinete și care prestează, de exemplu, dimineața la cabinet și ulterior merg la centrul de permanență. Sau sunt medici care lucrează exclusiv la centrele de permanență.
- Pentru copiii cu autism, terapia este foarte costisitoare și foarte greu de făcut la noi în oraș. Din păcate, copiii cu autism sunt din ce în ce mai mulți. Ce ne puteți spune despre acest subiect delicat?
- Știți că am lucrat mult pe domeniul de asistență socială. Am deschis un centru pentru copiii cu autism din Galați. M-am implicat foarte mult în deschiderea lui, funcționează pe lângă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați. A venit în sprijinul acelor părinți care nu pot și nu au posibilități materiale să plătească terapia copilului cu autism, care în cele mai fericite cazuri ajunge la 3-4.000 de lei pe lună. Și spunem asta pentru ca lumea să știe că terapia pentru copilul cu autism este foarte costisitoare și permanentă. Tocmai de aceea, Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din țară și-au deschis astfel de centre. S-a vorbit inclusiv la minister pentru a se deschide şi mai multe centre. ONG-urile s-au dezvoltat foarte mult pe segmentul ăsta. Avem APCA, avem Fundația "Inimă de Copil", avem Fundația "Dincolo de Tăcere". Sunt oameni care s-au implicat pentru că la rândul lor au copii cu astfel de probleme și s-au adunat mai mulți părinți și încet, încet a crescut acest ONG. S-au făcut auziți, au ajuns la minister și au cerut ajutor. Din luna octombrie a anului trecut, Casa Națională şi Ministerul Sănătății derulează un subprogram național pentru autism. Din păcate, până acum n-a venit nimeni să-l ceară, n-a venit nimeni să întrebe măcar cum putem derula programul, cum îl putem accesa. Niciun psiholog, niciun psihoterapeut, niciun medic psihiatru, absolut nimeni.
Mi-am pus și eu întrebarea asta și am zis că e ceva ce nu funcționează. Și atunci, împreună cu colegii de la Casa Județeană, am invitat reprezentanții de la Protecția Copilului, am invitat la discuţii reprezentanți de la toate ONG-urile pe care vi le-am enumerat, a fost o discuție comună cu toți cei implicați, am vrut să înțelegem unde e problema. Toți mi-au spus că nu sunt încă pregătiți, dar îl vor accesa. Am ajuns în luna martie și în continuare nu avem niciun doritor.
M-am gândit și chiar i-am întrebat pe colegii de la ONG-uri dacă nu le convine finanțarea. Pentru că, într-adevăr, nu e foarte generoasă, 135 de lei ora de psihoterapie sau ora de consiliere psihologică. Au zis nu, astea sunt tarifele pe care noi le-am negociat și pe care ni le-am dorit, pe care ministerul și Casa ni le-au aprobat. Și atunci unde e problema? Problema a fost, inițial, că sunt foarte multe hârtii de întocmit pentru accesarea acestui subprogram. Am scris la București și am ridicat această problemă, că sunt mult prea multe hârtii, mult prea multă birocrație. S-a mai redus, dar tot nu au apărut doritori. E ciudat și, în același timp, trist, pentru că dacă acest subprogram nu va fi accesat, mai mult ca sigur se va renunța la el.
- Deci programul trebuie accesat de psihologi sau de persoane specializate. Nu poate părintele copilului cu autism să-l acceseze?
- Nu. Dar poate, de exemplu, un ONG care se ocupă de terapia copilului cu autism. Avem și adulți cu autism și avem mulți. Un ONG poate accesa aceste fonduri prin specialiștii pe care îi are în propria curte. Fie că e psiholog, fie că e logoped, pentru că se decontează și servicii de logopedie. Fie că e kinetoterapeut, pentru că în acest subprogram se desfășoară și se decontează servicii de kinetoterapie. Toate acestea sunt decontate. O să încercăm să-l mediatizăm în continuare, o să facem în continuare întâlniri cu toți aceștia. Dar în toată țara nu și-a găsit adresabilitatea acest subprogram...
*Emisiunea "SPOT ON la Viața liberă - Galațiul sub reflector" este un produs "Viața liberă". Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.
