Dramaturgul rus Anton Pavlovici Cehov s-a născut pe 29 ianuarie 1860, în Taganrog, pe malul Mării Azov. A publicat schițe umoristice de la vârsta de 16 ani, pentru a se putea întreține la gimnaziul din oraș. Din 1879, fiind student la Medicină la Moscova, a scris frenetic, pentru a-și ajuta financiar familia. Din 1884, a lucrat ca medic, tratându-i gratis pe săraci.
În 1886, a început colaborarea la "Novoe Vremia", ziar de mare circulație. În această perioadă, a publicat proză și a lucrat la piesele sale de teatru. În 1887, culegerea sa de povestiri "În amurg" a câștigat prestigiosul Premiu "Pușkin". În același an, a publicat într-o revistă literară de prestigiu, nuvela "Stepa", inspirată de o călătorie în Ucraina, și a scris piesa "Ivanov", prima sa piesă care a fost jucată.
În 1890, a călătorit în insula Sahalin, unde, timp de trei luni, a intervievat mii de deținuți din colonia penală și localnici pentru recensământ, rezultatul fiind volumul etnografic și sociologic "Insula Sahalin" (1893-1894), care pledează pentru un tratament uman al deținuților.
În 1892, s-a mutat la Melihovo, nu departe de Moscova, unde, pe lângă scris și medicină, s-a ocupat și cu horticultura. Aici a scris, între altele, "Pescărușul" și "Unchiul Vania", dar și povestiri ca: "Salonul numărul 6", "Zvăpăiata", "Călugărul negru" etc. În 1898, cu ocazia montării "Pescărușului" la Teatrul de Artă din Moscova, în regia lui Konstantin Stanislavski, a cunoscut-o pe actrița Olga Knipper, care avea să-i devină soţie, în 1901.
Agravarea tuberculozei de care s-a îmbolnăvit în 1897 l-a silit să se instaleze la Ialta. Aici au fost concepute "Trei surori" și "Livada de vișini". Între 1899 și 1901, editorul A.F. Marks i-a publicat "Opere" în zece volume, îngrijite de Cehov însuși.
Artist al exprimării laconice şi precise, Cehov a sondat adâncimile naturii umane, dezvăluind motivaţiile secrete ale personajelor sale. Cele mai bune piese şi povestiri scrise de el sunt lipsite de intrigi complicate şi de rezolvări clare. Cehov a descris viaţa societăţii ruse contemporane lui folosind o metodă înşelător de simplă, fără procedee literare vizibile, fiind considerat principalul reprezentant al realismului rus de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
De peste o sută de ani, spectacole după piesele sale sunt prezente, în fiecare stagiune, pe afișele teatrelor din România. Mari regizori români (Lucian Pintilie, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.
A încetat din viață pe 15 iulie 1904, în sanatoriul de la Badenweiler, Germania.
