Romancierul și criticul literar Radu Petrescu s-a născut pe 31 august 1927, la București. Este considerat unul dintre precursorii școlii postmoderniste românești, precum și unul dintre cei mai mari autori români de jurnale. A urmat cursurile Facultăţii de Litere și Filozofie din București şi apoi a fost profesor în județul Bistrița. Din 1955, a renunțat la cariera didactică și a lucrat ca funcționar la Direcția Centrală de Statistică, apoi ca laborant și biograf, până în 1970. Și-a publicat primele articole în 1945, în revistele "Universul literar" și "Orizont".
De-a lungul timpului, a mai colaborat cu revistele "Arta", "Convorbiri literare", "Cronica", "Luceafărul", "Ramuri", "România literară" și "Viața românească". Editorial, a debutat în 1970, cu "Matei Iliescu", roman recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. "Ocheanul întors" (1977), "Părul Berenicei" (1982), "A treia dimensiune" (1984) și "Catalogul mișcărilor mele zilnice" (1999) sunt jurnalele care i-au adus un început de notorietate. Adevărata sa consacrare a venit însă abia după moarte, când prozatorii optzeciști au recunoscut în el un antemergător. A încetat din viață pe 1 februarie 1982.
