Matematicianul Alexandru Ghika s-a născut pe 9/22 iunie 1902, la Bucureşti. A făcut liceul la Bucureşti şi Paris, apoi a urmat studii universitare la Facultatea de Ştiinţe de la Sorbona (1920-1922), unde a obţinut licenţa în matematică. Tot la Sorbona şi-a susţinut teza de doctorat. A fost profesor de Analiză funcţională (din 1945) şi şef al Catedrei de Analiză Funcţională şi Teoria Funcţiilor (din 1961) la Universitatea din Bucureşti, introducând în învăţământul românesc studiul Analizei funcţionale, disciplină până atunci nouă pe plan mondial.
Între 1949 şi 1964, a fost şef al Secţiei de Analiză funcţională la Institutul de Matematică. Fondator al şcolii române de Analiză funcţională, a găsit o metodă unitară de aproximare a funcţiilor analitice, a introdus o serie de noţiuni noi, a enunţat o teoremă de dualitate care-i poartă numele ş.a. Şi-a expus teoriile în peste 100 de lucrări şi studii, publicate în reviste de prestigiu din ţară şi străinătate. A fost membru corespondent al Academiei Române, din 1948, iar în 1963 a devenit membru titular. S-a stins din viaţă pe 11 aprilie 1964, la București.
