Bun găsit din nou în Galaţiul paradoxurilor! Până acum le-am bătut obrazul gros autorităţilor şi politicienilor pentru situaţiile absurde pe care ori se fac că nu le văd, ori le tolerează, ori, de-a dreptul, le întreţin. E timpul să privim în ograda noastră, a gălăţenilor şi să vedem, nu doar paiul din ochiul administraţiei locale, ci şi bârna indolenţei sau, ca s-o spunem pe de-a dreptul, a nesimţirii noastre!
Pubelele de colectare selectivă a deşeurilor incendiate ca distracţie zilnică sunt cel mai elocvent exemplu care îmi vine la îndemână. Că nu sunt folosite aşa cum ar trebui e o chestiune de civilizaţie, care, cine ştie, peste zece ani se va remedia. Sau nu. Dar faptul că sunt distruse în condiţiile în care sunt cumpărate de municipalitate din banii noştri, e ca şi cum ne-am da singuri foc la câteva sute de lei. Aşa, la mişto! Povestea te face sincer să te întrebi dacă indivizii procedează la fel şi cu gunoiul de acasă. Dar mă grăbesc prea tare cu părerea. Cu siguranţă că îl aruncă pe geam. E mai la îndemână! Absurd, dar adevărat. Şi la fel de absurd este că nimeni din ceea ce înseamnă „oamenii legii” nu vede, aşa că nimeni nu e pedepsit pentru distrugerea unui bun public. Cumpărat din banii noştri. Şi ca fapt divers vă mai spunem că Primăria a demarat procedurile de licitaţie pentru achiziţia a încă 3.000 de containere de câte 1,1 mc. Ca să aibă haimanalele oraşului ce pune pe foc.
