Călin Popescu Tăriceanu este președintele Senatului Românieiși candidează la funcţia de Preşedinte al României în numele valorilor liberale, ca un continuator legitim al liberalismul modernizator şi reformator care a construit România modernă. Liberalismul este singura viziune ce îşi afirmă încrederea în universalitatea, durabilitatea şi actualitatea valorilor liberale. Pentru Călin Popescu Tăriceanu, primatul libertăţii individuale reprezintă fundamentul oricărei organizări politice, sociale, economice şi culturale democratice.
Reporter: În programul dumnevoastră de guvernare, vorbiți despre România ca despre cea de-a șaptea putere economică a UE? De ce?
Călin Popescu Tăriceanu: România trebuie să intre într-o etapă de dezvoltare rapidă, iar pentru aceasta are nevoie de un preşedinte cu mare experință care a dovedit deja ceea ce poate. Am fost timp de patru ani prim-ministru, am o mare experienţă în ceea ce priveşte guvernarea ţării şi problemele economice. Ca preşedinte al României doresc să mă dedic urmăririi unor mari obiective naţionale, subscrise proiectului de ţară pe care îl propun. Sper ca acestea să se afle dincolo de luptele dintre partidele politice, dincolo de rivalităţi personale şi de schimbările de guverne, de anii electorali. Orice proiect pentru România are nevoie de continuitate pentru a fi de succes. Cel mai grav lucru pentru România este acela că acum noi nu ne atingem potenţialul, nici în ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi nici în ceea ce privește statutul în Europa. Un alt lucru grav pe care îl vedem acum în România este polarizarea socială şi regională. Vedem că sunt oameni din ce în ce mai bogaţi şi oameni din ce în ce mai săraci. Vedem regiuni ale ţării din ce în ce mai prospere şi regiuni din ce în ce mai sărace, lipsite de investiţii. Acest model de dezvoltare nu poate continua, pentru că nu ne poate duce decât la conflicte sociale şi politice. Pentru mine, dezvoltarea regională nu este doar un concept administrativ, ci şi economic. Ceea ce trebuie să ne preocupe în primul rând este locul pe care ţara noastră îl va ocupa în Europa. România este una dintre ţările mari ale Uniunii Europene, ocupă o poziţie geografică foarte importantă, are resurse naturale şi un potenţial foarte ridicat. De aceea ea trebuie să fie în cadrul UE un competitor economic şi nu doar o economie complementară de margine. Pentru aceasta trebuie să începem proiecte româneşti care să fie impuse pe plan european. Am să vă dau un exemplu: în perioada în care am fost prim-ministru am propus împreună cu Cancelarul Austriei demararea Strategiei Dunării. După cum se ştie, aceasta este singura iniţiativă românească de anvergură care a fost acceptată de Comisia Europeană şi care a fost integrată între priorităţile UE. V-am dat un singur exemplu care arată că este posibil.
Reporter : Ce presupune strategia Dunării?
Călin Popescu Tăriceanu: Strategia Dunării reprezintă o mare oportunitate pentru economia românească, atât în ceea ce priveşte atragerea de capitaluri internaţionale, cât şi dezvoltararea în regiune, dar ea a fost neglijată între 2009 şi 2011. Cred că este rolul unui viitor preşedinte de a repune în discuţie Dunărea ca vector de dezvoltare a României şi mai ales a părţilor sudice ale ţării unde s-a concentrat deja o mare parte a industriei auto. Îmi amintesc de perioada anilor 2007-2008 când oameni politici din PDL, care nu creaseră un loc de muncă în viaţa lor şi care mai apoi au desfiinţat un milion de locuri de muncă între 2009 şi 2011, mă criticau pentru insistenţa cu care am promovat dezvoltarea industrială în domenii precum industria auto. Ştim acum ce consecinţe extraordinar de benefice asupra situaţiei economice generale a ţării au în prezent aceste investiţii. De aceea eu cred că drumul industrializării ţării este unul pe care ar trebui să mergem cu susţinerea tuturor partidelor politice, pentru că el priveşte în egală măsură administraţia centrală, dar şi cea locală. Când vorbesc despre industrie mă refer şi la ramuri precum industria alimentară, în timp ce progresul general al producţiei agricole trebuie să fie o altă prioritate. Ştim foarte bine care este rolul istoric al agriculturii în economia românească: avem un potenţial imens, iar conjunctura economică internaţională va fi extrem de favorabilă producătorilor mari de alimente. Creativitatea poporului român este o altă resursă extrem de valoroasă care trebuie pusă în valoare. Din păcate, timp de mulţi ani, în România a fost neglijată valorificarea corectă a resurselor umane oferite de poporul român. Mulţi tineri au emigrat, iar acum este dificil pentru noi să îi convingem că pot avea în ţară oportunităţi care să îi determine să se întoarcă. De aceea este nevoie de articularea unui proiect naţional în jurul pieţei muncii care să implice oferirea de locuri de muncă, atât pentru tineri, cât şi pentru cei care se apropie de vârsta pensionării, favorizarea pregătirii permanente a forţei de muncă, creşterea natalităţii, încurajarea revenirii în ţară a celor plecaţi în alte ţări ale UE în căutarea unui loc de muncă. Altă prioritate la care vreau să mă refer este nevoia de a atrage investiţii. Îmi doresc ca toate partidele politice să fie de acord cu faptul că o parte importantă a dezvoltării economiei naţionale să se bazeze pe capitalul românesc. Acesta este încă firav, iar criza economică l-a afectat grav. Avem experienţa modului în care capitalul străin a fost retras în timpul crizei economice, deci avantajele aduse de capitalul românesc sunt extrem de importante. Alături de capitalul românesc, atragerea capitalului străin, a fondurilor europene şi dezvoltarea pieţei de capital trebuie să fie priorităţi în ceea ce priveşte creşterea investiţiilor în economie. Proiectul meu de ţară, însă, va pleca de la ideea că dezvoltarea unei ţări este asigurată doar de către resursa umană înalt calificată şi de valorificarea culturii naţionale. Sunt sigur că proiectul meu va provoca mari dezbateri.
Reporter: Domnule Călin Popescu-Tăriceanu, veţi fi un preşedinte jucător sau mediator?
Calin Popescu Tariceanu:Preşedintele nu trebuie să fie jucător, el trebuie să fie arbitru. Dar atenţie! Preşedintele Băsescu nu doar că a „jucat” dar a „jucat” numai şi numai cu gândul la avantaje personale, pentru familia lui, pentru grupul de politicieni care l-a susţinut şi îl susţine. Din păcate, preşedintele nu a „jucat” nicio zi pentru economia naţională, pentru crearea de locuri de muncă, pentru o fabrică, pentru o regiune, pentru un proiect de infrastructură, pentru a asigura un loc pentru România în Europa. Şi-a folosit relaţiile externe – atâtea câte au fost –, numai pentru a-şi consolida poziţia politică internă, niciodată pentru interesul românesc. El nu poate spune că a lucrat pentru proiectul A sau pentru proiectul B, pentru că nu a finalizat nimic, niciodată. Traian Băsescu nu a fost doar jucător, ci şi actor, pentru că a ştiut mereu să joace teatru în faţa tuturor. Evident în sensul rău al expresiei. A plâns fără să îi pese de nimic, s-a făcut star TV când a avut chef, nu a făcut însă altceva decât să împroaşte cu noroi, să rupă, să distrugă, nici gând să construiască ceva, orice. Cei trei urmași ai săi, Udrea, Iohannis și Macovei îi calcă pe urme. Ce propun ei? Afișe, mitinguri și multă vorbărie goală, niciun proiect. Ce vor ei? Doar să facă spectacol, ca și Traian Băsescu.
