Pe strada Siderurgiştilor, locul în care au fost vechile refugii au rămas doar piroanele, numai bune să-ţi rupi gâtul cu ele dacă nu eşti cu băgare de seamă. Bănci sunt. Să se „odihnească” oamenii în soarele arzător, în ploaie sau pe viscol. „Nu e bine fără refugiu. Am fost odată şi la sediul PC şi le-am zis: dom’le, sunt femei, sunt copii, vine un viscol, vine o ploaie, o furtună, unde ne adăpostim?”, ne spune dl Sandu Munteanu. Desigur, vina s-a dat pe povestea cu firmele care au fost nevoite să-şi ridice refugiile cu panouri publicitare. Drept este că, prin unele zone din oraş, primăria a început să reamplaseze refugiile. Dar cele care mai sunt încă de instalat, când vor fi gata? Sau va fi nevoie să mai treacă încă vreun an, doi până la rezolvarea unei probleme până la urmă simple, nu prea băgată în seamă de autorităţi, dar deloc comodă pentru cetăţenii lăsaţi cu ochii în soare.
Nevoi fiziologice şi cetăţeneşti