* Dosarele se depun la Centrul Militar Galaţi * În lipsa cererii, pensia primită anul viitor nu va mai fi aceeaşi *
Nu ştiu câţi dintre militarii în rezervă şi retragere, pensionari, cunosc faptul că pensia lor se recalculează. Poate că majoritatea sunt la curent cu Legea 119 din 30 iunie 2010, cu HG 735 din 21 iulie 2010 şi cu normele de aplicare ale MapN din 23.08 2010.
De obicei, pensionarii, şi cei din cadrul armatei şi ceilalţi, sunt atenţi la tot ceea ce îi priveşte şi atât de ascultători când e vorba de respectarea legii. Doar, militarii cel puţin, au răspuns la ordin întreaga lor viaţă.
Dar, pe lângă ei, mai sunt cei rămaşi în urmă, soţiile militarilor decedaţi, care beneficiază de pensii de urmaş. Mi-e greu să cred că acestea, ca şi unii pensionari bolnavi sau singuri, sunt la curent cu faptul că pensiile lor vor fi recalculate, că de la 1 ianuarie 2011, în lipsa depunerii documentelor necesare, vor primi altă pensie decât cea cunoscută, dacă nu au depus cerere pentru recalcularea ei.
Adică se va calcula pensia după salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă. De aceea ne şi permitem să-i punem la curent cu documentele necesare şi cu informaţia că trebuie să facă un drum până la Centrul Militar Galaţi, acolo unde există disponibilitate şi oameni capabili să îi ajute. Şi unde încă din luna august se primesc aceste dosare.
Actele necesare
Actele necesare sunt aşadar, o cerere tip către Comandantul Centrului Militar, pentru completararea căreia sunt necesare date din buletinul de identitate, numărul deciziei de pensionare, data acesteia, numărul dosarului de pensionare, o copie a buletinului şi o copie a unui talon de pensie, data trecerii în rezervă şi unitatea militară unde a activat persoana pensionată sau cea după al cărui deces s-a solicitat pensie de urmaş.
Reconstituirea datelor pentru diversele perioade unde a lucrat cel în cauză, lucru dificil pentru cei care, lucrând în armată, s-au plimbat o viaţă întreagă prin diferite locuri din ţară, se face, conform legii, cu ajutorul Centrului Militar.
Dincolo de aceste date pur informative, şi pe care nimeni nu le poate contesta deoarece, mai ales în armată, legea nu se discută, rămâne gustul amar al unor măsuri retroactive pentru nişte oameni care şi-au servit ţara şi care acum, la vârsta senectuţii, trebuie să-şi facă probleme privind un drept cuvenit, după o viaţă „la ordin”.
Depunerea unei simple cereri nu este, cel puţin aparent, un efort prea mare, dar vârsta înaintată a celor în cauză, mulţi dintre beneficiari având peste 80 de ani, face din actul acestei recalculări o măsură absurdă şi lipsită de respect.
Guvernanţii noştri nu au însă probleme cu respectul pentru vârstă şi cu atât mai puţin cu cel pentru haina militară pe care aceşti oameni au servit-o necondiţionat o viaţă întreagă.
