În Micro 19, doi nefericiţi ai sorţii, cu probleme mintale, îi agresează fizic şi vizual pe trecătorii din zonă * Autorităţile dau neputincioase din umeri
Îşi duc zilele de azi pe mâine şi trăiesc din mila lui Dumnezeu şi a trecătorilor, care le mai întind câte un bănuţ sau o bucată de pâine. Rare sunt zilele în care mănâncă, iar de dormit, dorm pe unde apucă, sub cerul liber, asemenea câinilor fără stăpân. Adesea, sub hainele ponosite şi în spatele privirilor rătăcite ascund poveşti cutremurătoare şi dramatice. Sunt persoane abuzate, bătute, labile psihic sau inadaptate social, care bântuie libere. Unii nici nu mai ştiu exact cine sunt, alţii reprezintă chiar un pericol pentru trecători.
Fără o familie care să le poarte de grijă şi cu grave probleme mintale sunt lăsaţi la voia întâmplării de toate instituţiile statului abilitate să facă ceva. La reclamaţiile cetăţenilor agresaţi vizual sau chiar fizic de aceşti oameni fără căpătâi, poliţiştii vin, îi duc la Spitalul de Psihiatrie, după care apar iar în stradă. Fie în acelaşi loc, fie în alte cartiere unde trecătorii îi mai îngăduie, din milă, până când încep să-şi dea în petec.
De la toate instituţiile la care am sunat, oamenii au ridicat din umeri. E clar că nu s-a găsit nici în prezent o soluţie reală pentru această problemă. Poliţia şi Poliţia locală dau vina pe Spitalul de Psihiatrie: „Noi i-am dus la spital, dar au ajuns iar în stradă”, spune purtătoarea de cuvânt a IJP, comisar Cristina Tatulici. Cei de la spital susţin că, legal, nu au cum să le fie adăpost mai mult de 50 de zile şi sunt daţi la Centrul de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost. Dar nici aici nu pot fi ţinuţi cu forţa. Ar fi varianta cu Centrul Medico-Social de la Găneşti, aflat în subordinea Consiliului Judeţului. Dar de la Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) ni s-a spus că nu ar mai fi locuri nici aici. „Şi noi avem copii cu probleme mintale, care împlinesc 18 ani şi nu avem unde să-i ducem”, spune directoarea de la DGASPC, Manon Cristoloveanu.
Ca urmare, orice măsură aflată la îndemâna autorităţilor noastre pentru a ne salva pe noi şi pe aceşti nefericiţi ai sorţii e doar provizorie şi insuficientă. Ca să nu spunem că e de formă.
CITEŞTE ŞI:
Femeia fără identitate de la capătul troleului. Să fugi sau să-ţi fie milă?
Tulburările psihice ale oamenilor străzii puse sub tratament
Oamenii străzii, suflete rătăcite: Povestea din spatele hainelor murdare
Centrul de adăpost: Sprijinul pe care oamenii străzii îl refuză
