Lucrările de artă monumetală realizate acum 50 de ani pe faţadele A-urilor din Ţiglina au fost deteriorate cu acceptul autorităţilor
Ne oprim astăzi asupra unui ansamblu de lucrări de artă monumentală care au o soartă nefericită: cele opt mozaicuri amplasate pe faţadele blocurilor A, de pe strada Brăilei, din zona Ţiglina I, care au fost obturate de construcţiile apărute în ultimii ani şi care au suferit serioase deteriorări în cei 50 de ani de când înfruntă capriciile vremii şi ale vremurilor, fără a fi recondiţionate.
Realizate în 1962, de trei artişti plastici de notorietate - Virgil Almăşanu, Ion Bitzan şi Mihail Danu - cele opt lucrări alcătuiesc o serie, după cum urmează: „Floră” (blocul A1), „Plante şi Peşti” (A2), „Păsări” (A3), „Pomicultură” (A4), „Viticultură” (A5), „Navigaţie” (A6), „Industrie” (A7), „Bărci şi sălcii” (A8). Lucrările au fost executate printr-o tehnică specială, cea a mozaicului, fiind realizate din fragmente de marmură albă şi neagră, prinse pe un suport special pregătit, care să confere frumuseţe şi durabilitate operei de artă.
O lege venită prea târziu
Drama acestui ansamblu de lucrări de artă monumentală a început după 1990, când acestea au fost, efectiv, agresate prin autorizarea de către Primăria Galaţi a unor construcţii care acoperă faţadele blocurilor A: „Poate că nu ar fi fost nimic dacă arhitecţii oraşului care au proiectat grozăviile pe care le vedem astăzi, ar fi refuzat să răspundă solicitărilor comanditarilor, ori dacă aceste proiecte ar fi fost respinse de către responsabilii de la Primărie, sau dacă toţi factorii decidenţi ar fi dat dovadă de responsabilitate şi ar fi dispus ridicarea unor construcţii care să păstreze o anumită coerenţă arhitecturală şi care să pună în valoare mozaicurile”, afirmă Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură.
Înşelăciuni prin semnătura proiectanţilor
„După 2006, a intrat în vigoare Legea 120 privind monumentele de for public. Era prea târziu pentru aceste mozaicuri, mai ales că legea însăşi este un act normativ cu destule lacune. Printr-o corespondenţă asiduă cu Primăria Galaţi, le-am pus în vedere necesitatea protejării acestor lucrări, precum şi faptul că distrugerea lor constituie infracţiune, cât şi prin intermediul Legii 422 din 2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată în 2006, folosindu-ne de existenţa în apropiere a monumentului istoric Colegiul Naţional „Costache Negri”. Aici însă, proiectanţii, prin semnătura şi ştampila lor, au arătat că noile construcţii nu intrau în zona de protecţie a monumentului istoric, înşelând astfel, printr-o trăsătură de condei, până şi sistemul metric, care arată limpede că acele construcţii oribile se află la mai puţin de 100 de metri de monument, deci în zona de protecţie a acestuia. Astfel, nu am avut posibilitatea să impunem respectarea legislaţiei, distanţa trasată de proiectant scoţând construcţia din regimul Legii 422 din 2001 privind protejarea monumentelor istorice, edificarea ei intrând doar sub incidenţa Legii 50 din 1990 privind autorizarea lucrărilor de construire”, afirmă Marius Mitrof.
„Extragerea ornamentelor - o posibilă soluţie”
L-am întrebat pe Mihai Costache în ce măsură Primăria se va implica, măcar de acum înainte, în recondiţionarea acestor lucrări dar şi în redarea „vizibilităţii” lor, cu alte cuvinte, ce se poate face, concret, pentru a le salva. „Consiliul Local este doar proprietarul ornamentelor, în timp ce pereţii exteriori pe care sunt amplasate aceste lucrări de artă aparţin celor patru asociaţii de proprietari de la blocurile A”, ne-a răspuns purtătorul de cuvânt al Primăriei, adăugând: „Problema majoră nu este a ornamentelor, ci a blocurilor, la care nu se pot executa lucrări de izolaţie. Vom lua în calcul inclusiv varianta extragerii ornamentelor de pe acele amplasamente, însă acest lucru numai după ce ne vom consulta cu specialişti în domeniu, pentru a vedea ce e mai bine de făcut”. Cât despre hidoşeniile care obturează faţadele, Mihai Costache a recunoscut că „acele clădiri sunt construite pe terenuri concesionate de către Primărie”… Cu alte cuvinte, răul a fost făcut, cu ani în urmă, tot de Primărie.
Alţii ar da orice să aibă ceea ce noi îngropăm
Criticul de artă Mariana Cocoş Tomozei, vorbind despre valoarea lucrărilor, ne-a declarat: „Începutul anilor ’60, când au fost realizate lucrările de artă monumentală din Ţiglina I a însemnat nu numai o perioadă de dezgheţ politic, dar şi o deschidere către arta occidentală şi o desprindere de realismul socialist. Este un moment valorificat cu îndrăzneală de mari artişti romani, cum sunt şi doi dintre autorii acestor ansambluri, Virgil Almăşanu şi Ion Bitzan. Evoluţia lor ulterioară a reconfirmat ceea ce se putea observa în concepţia stilistică a acestor lucrări timpurii: deschidere către valorile artei europene, modernitate şi sinteză a imaginii plastice. E trist că după cinci decenii, cei care au administrat Galaţiul după 1990 n-au ştiut să respecte şi să pună în valoare, ci, dimpotrivă, să deterioreze lucrări care fac parte dintr-o pagină semnificativă a creaţiei contemporane româneşti”. Alţii ar da orice să aibă ceea ce noi îngropăm cu obstinaţie.
