A fost îngerul păzitor al porţii Oţelului în cel mai frumos an din punct de vedere fotbalistic trăit de microbiştii de pe malurile Dunării. Este unul dintre cei mai importanţi fotbalişti ai Oţelului din istoria recentă. Este gălăţean prin adopţie, iar după ce fetiţa i s-a născut la maternitatea Spitalului Judeţean "Sf.Apostol Andrei" are şi legături puternice de sânge cu Galaţiul. De 1 aprilie, a anunţat pe contul său de Facebook că se va întoarce la Oţelul, dar, din păcate, a fost doar o glumă. Vorbeşte curent româneşte, majoritatea postărilor sale pe reţelele de socializare fiind în limbă română. Este Branko Grahovac!
- Cum a fost primul contact cu Galaţiul?
- Când am venit la Galaţi, m-am acomodat foarte repede, pentru că la club erau deja Enes Sipovici şi Milan Perendja. Ei doi m-au ajutat foarte mult. Restul băieţilor din vestiar au fost extraordinari şi m-au acceptat imediat. Dintre români, cel mai repede m-am apropiat de Gabi Giurgiu. Familia mi-a fost aproape mereu, am fost despărţiţi doar cât am fost în cantonament.
- Mai păstrezi relaţiile cu cei de la club?
- Am avut o relaţie superbă cu toţi cei din stafful tehnic, şi cu antrenorul de portari Relu Călugăru, şi cu profesorul Tămăşanu, şi cu profesorul Balauru, şi cu fiecare antrenor principal. Doar cu maestrul Badea, care ştie din fotbal doar cu câţi jucători trebuie să începi meciul, nu prea m-am înţeles. În stafful tehnic au fost oameni de mare caracter, foarte buni în ceea ce fac şi fără ei puteţi fi siguri că nu câştigam nici campionatul, nici Supercupa, nici 20 de milioane de euro din calificarea în Champions League. Pe aceşti oameni i-a dat afară noua conducere. Îmi este frică de faptul că Narcis Răducan a venit la Oţelul doar ca să facă aceeaşi treabă ca la Urziceni.
- Care au fost cele mai frumoase momente petrecute la Galaţi?
- Două dintre cele mai bune momente ale vieţii mele le-am trăit acolo. Primul a fost când familia mea s-a mărit cu încă un membru. Fetiţa mea Sonja este născută la spitalul din Galaţi. Cel de-al doilea a fost când am jucat meciul cu Timişoara şi am auzit ultimul fluier al arbitrului. Atunci am realizat că suntem campioni.
- Dar momentele mai puţin plăcute?
- După cum spuneam, colegii m-au primit ca pe un membru al familiei, adică extraordinar. Am avut mari probleme când a venit domnul Răducan la echipă. El nu m-a vrut de la început.
- De ce ai plecat?
- Motivul despărţirii de Oţelul nu a fost unul sportiv. Narcis a luat decizia să mă dea afară. El cred că ştie mai bine de ce.
- Te mai uiţi la meciurile Oţelului?
- Normal că mă uit la meciurile Oţelului şi pe net, iar pe Facebook mă uit la toate fazele. Orice om are un club în suflet - Steaua, Manchester, Barcelona, Real, Bayern. Eu am Oţelul! Am venit la Oţelul ca portar, acum am rămas doar suporter şi aşa voi rămâne întotdeauna. Nu sunt sigur dacă mă credeţi, dar lumea ştie că sunt sincer şi spun lucrurilor pe nume fără niciun fel de frică.
- Cum te-ai înţeles cu bucătăria românească?
- Bucătăria românească este aproape la fel cu cea sârbească. În fiecare zi am încercat un alt fel de mâncare.
- Ce ţi-a plăcut cel mai mult în Galaţi?
- La Galaţi, mi-au plăcut cel mai mult restaurantele, dar şi multe alte lucruri. Dacă mă întrebi de fete, sincer da, cred că sunt cele mai frumoase din lume. Nu mi-au plăcut însă câinii de pe stradă şi nu-mi plac Adamescu şi Ciofoaia la Oţelul. Astea două lucruri trebuie rezolvate cât mai repede. Câinii trebuie scoşi de pe stradă, iar Adamescu şi Ciofoaia de la Oţelul.
- Dacă ai fi primar al Galaţiului, ce ai face?
- Cred că dacă aş fi primar nu aş putea face cu mult mai multe decât face acum Marius Stan. Am văzut că a făcut treabă bună. Cred însă că ar putea pune ceva mai multă presiune pe Adamescu, pentru că în oraş sunt mulţi suporteri adevăraţi cu care acesta se joacă.
CV Brako Grahovac
Născut: 8 iulie 1983, la Gradiška, Bosnia-Herţegovina
Club actual: Kahramanmarasspor, Turcia
A mai evoluat pentru FK Bratstvo, FK Zeta Golubovci, FK Zeljeznicar Sarajevo, Borac Cacak
Palmares: Campion al României, câştigător al Supercupei României
